Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Coloseni a Sf. Ap. Pavel (2:20 – 3:3)

Fraților, dacă ați murit împreună cu Hristos pentru înțelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca și cum ați viețui în lume, răbdați porunci ca acestea: Nu lua, nu gusta, nu te atinge! – toate, lucruri menite să piară prin întrebuințare – potrivit unor rânduieli și învățături omenești? Unele ca acestea au oarecare înfățișare de înțelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie, și în necruțarea trupului, dar n-au niciun preț și sunt numai pentru sațiul trupului. Așadar, dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde Se află Hristos, șezând de-a dreapta lui Dumnezeu; cugetați cele de sus, nu cele de pe pământ; căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos, întru Dumnezeu.

Din Evanghelia după Luca (9:23-27)

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.

Istorioare, pilde și asemănări religioase, pr. Iosif Trifa

Domnul Isus Hristos a zis: Cel ce vrea sã vinã dupã Mine, sã-și ia crucea și sã Mã urmeze… Adicã El merge cu Crucea Lui înaintea noastrã, iar noi, cu a noastrã, dupã El.

Ce bine se poate vedea acest adevãr și la un ceas de perete. Ceasul de perete are doi plumbi, douã greutăți: fãrã aceste greutãți nu merge. Și nu merge nici atunci când luãm o greutate și lãsãm numai una. Ceasul merge numai dacã amândoi plumbii sunt la locul lor. Așa e și ceasul vieții noastre. El are douã greutãți, douã cruci. Una e Crucea Domnului, iar alta e crucea omului. Domnul ne duce Crucea mântuirii și ne cheamã sã mergem dupã El, ducându-ne și noi crucea noastrã. Alãturi de Crucea Domnului stã și crucea noastrã. Aceste douã greutãți stau laolaltã și ceasul merge numai câtã vreme are aceste douã greutãți, câtã vreme, alãturi de Domnul, ne purtãm și noi greutatea crucii noastre. Dar, îndatã ce luãm o greutate de la ceas – îndatã ce noi lepãdãm crucea – ceasul nu mai merge. Mântuirea noastrã stã pe loc. Deci înainte pânã la sfârșit, cu crucea noastrã dupã Crucea Domnului! Cu crucea noastrã alãturi de Crucea Domnului!