aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Filipeni a Sf. Ap. Pavel (3:8-19)
Fraţilor, toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc şi să mă aflu întru El, nu având dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinţa în Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credinţei, ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit părtaş la pătimirile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui, ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi. Nu (zic) că am şi dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârşit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât şi eu am fost prins de Hristos Iisus. Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit. Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus. Aşadar, câţi suntem desăvârşiţi aceasta să gândim; şi, dacă gândiţi ceva în alt fel, Dumnezeu vă va descoperi şi aceea. Dar de acolo unde am ajuns, să urmăm acelaşi dreptar, să gândim la fel. Fraţilor, faceţi-vă urmăritorii mei şi uitaţi-vă la aceia care umblă astfel precum ne aveţi pildă pe noi. Fiindcă mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti.
Din Evanghelia după Luca (7:31-35)
Zis-a Domnul: Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Şi cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns. Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon! A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor! Dar înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toți fiii ei.
Dumnezeiescul apostol Pavel scrie: Alerg spre darul de biruitor… uitând cele ce sunt în urma mea, mã arunc spre cele ce sunt înainte… alerg spre țintã pentru premiul chemãrii cerești a lui Dumnezeu, în Isus Hristos. O astfel de viațã s-a încheiat pe urmã cu cuvintele: Lupta cea bunã m-am luptat, cãlãtoria mi-am sfârșit, de acum mi se va da cununa neprihãnirii (2 Tim. 4, 7).
Așa trebuie sã curgã și sã se sfârșeascã și alergarea noastrã. Ce puțini sunt însã și cei ce aleargã pentru a dobândi cununa vieții de veci (Apoc. 2, 10)! E adevãrat cã aleargã și oamenii de azi, dar alergarea lor e de altã naturã. Aleargã ca niște cai fãrã frâne (Iacov 3, 3). Aleargã ca și calul la care nu este pricepere… aleargã în galop pe calea rãutăților… aleargã în galop spre iad și pierzare. Doamne, ferește-ne de o astfel de alergare! Este o alergare bunã și alta nebunã. Pe care o ai și tu, iubite cititorule?
De aceea, sã alergãm cu stãruințã în lupta de întrecere ce ne stã înainte. Sã ne uitãm țintã la Isus, Cãpetenia și Desãvârșirea credinței noastre. Uitați-vã bine la El ca nu cumva sã vã lãsați osteniți, slãbind în sufletele voastre (Evrei 12, 1-4). Scumpii mei frați din Oastea Domnului, și noi am intrat în alergare pentru cununa vieții. Sã alergãm cu stãruințã pânã la sfârșit ca sã ne putem și noi încheia alergarea cu cuvintele: Lupta cea bunã am luptat, cãlãtoria mi-am sfârșit, de acum mã așteaptã cununa dreptãții (2 Tim. 4, 7).
0 Comments