aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (15:39-45)
Fraţilor, nu toate trupurile sunt la fel, ci unul este trupul oamenilor şi altul este trupul dobitoacelor şi altul este trupul păsărilor şi altul este trupul peştilor. Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti. Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor, căci stea de stea se deosebeşte în strălucire. Aşa este şi învierea morţilor: se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc, precum şi este scris: «Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă, cu duh dătător de viaţă».
Din Evanghelia după Luca (4:31-36)
În vremea aceea a venit Iisus în Capernaum, cetate a Galileei, şi învăţa poporul sâmbăta. Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Lui era cu putere. Iar în sinagogă era un om având duh de demon necurat şi a strigat cu glas mare: Lasă! Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu! Şi l-a certat Iisus, zicând: Taci şi ieşi din el! Iar demonul, aruncându-l în mijlocul sinagogii, a ieşit din el, cu nimic vătămându-l. Şi frică li s-a făcut tuturor şi spuneau unii către alţii, zicând: Ce este acest cuvânt? Că porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate şi ele ies.
…am hotărât să-mi îndrept atenţia spre Sfintele Scripturi, ca să văd cum sunt ele. Şi iată ce am văzut: un lucru de nepătruns pentru cei trufaşi şi care nu se dezvăluie deloc unor copii; o intrare umilă care se lărgeşte mereu, pe măsură ce înaintezi, totul fiind învăluit în taine adânci. Eu nu eram în stare să pătrund pe poarta unor asemenea taine, nici să-mi înclin grumazul ca să pot înainta. Ceea ce spun acum nu este acelaşi lucru cu ce am simţit atunci când m-am aplecat prima dată asupra Sfintei Scripturi. Cartea Sfântă mi s-a părut atunci nedemnă de a fi comparată cu prestigiul şi strălucirea lui Cicero. În îngâmfarea mea, dispreţuiam simplitatea Sfintei Scripturi şi privirea mea nu era destul de ascuţită ca să-i poată pătrunde adâncimile. E adevărat că, părând potrivite în simplitatea lor pentru înţelegerea copiilor, Sfintele Scripturi creşteau în înţelesuri odată cu aceştia, dar mie nu-mi plăcea să fiu socotit copil şi luam umflarea trufiei mele drept adevărata măreţie.
0 Comments