aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola I către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (4:17 – 5:5)
Fraţilor, pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăţ eu pretutindeni în toată Biserica. Şi unii, crezând că n-am să mai vin la voi, s-au semeţit. Dar eu voi veni la voi degrabă – dacă Domnul va voi – şi voi cunoaşte nu cuvântul celor ce s-au semeţit, ci puterea lor. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere. Ce voiţi? Să vin la voi cu toiagul sau să vin cu dragoste şi cu duhul blândeţii? Îndeobşte se aude că la voi e desfrânare, şi o astfel de desfrânare cum nici între neamuri nu se pomeneşte, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său. Iar voi v-aţi semeţit, în loc mai degrabă să vă fi întristat, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce a săvârşit această faptă. Ci eu, deşi departe cu trupul, însă de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă, pe cel ce a făcut una ca aceasta: În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi şi duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus.
Din Evanghelia după Matei (24:1-13)
În vremea aceea s-au apropiat de Iisus ucenicii Lui ca să-I arate clădirile templului. Dar Iisus le-a zis: Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se risipească. Și şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, deoparte, zicând: Spune nouă, când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi. Și veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă înspăimântaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi vor fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii. Şi mulţi proroci mincinoşi se vor ridica şi vor amăgi pe mulţi. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.
E cunoscută pățania unui fier de plug care n-a vrut să mai taie pământul, ci s-a așezat la odihnă în cămară. Dar în cămară l-a ros rugina de s-a ales nimica de el. Tot așa e și pățania pârâului care și-a zis: „Ce să mai alerg eu peste atâtea pietre și văgăuni? Hai să stau pe loc!”. Și a stat pe loc. Dar, stând pe loc, apele i s-au stricat și s-au făcut, din pârâul cu apa limpede, o baltă urât mirositoare și plină de broaște.
Așa face și lenea cu omul. Munca înviorează și curățește trupul și sufletul omului. În schimb, lenea roade ca o rugină trupul și sufletul și face din viața omului o baltă stricată ce se umple cu broaștele și șerpii scârboaselor patimi și pofte rele.
Din pățania fierului și a pârâului învățați-vă să fugiți de lene și trândăvie.
0 Comments