Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (4:1-12)

1. Iată de ce, având noi această slujire după cum am fost miluiţi, nu pierdem din curaj,
2. ci ne-am dezis de ascunzişurile ruşinii, nu cu viclenie purtându-ne, nici poleind cuvântul lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, prin arătarea adevărului făcându-ne cunoscuţi oricărei conştiinţe omeneşti în faţa lui Dumnezeu.
3. Iar dacă şi Evanghelia noastră este acoperită, ea este acoperită pentru cei ce pier,
4. în mijlocul cărora dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, pentru ca ei să nu vadă lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Cel care este chipul lui Dumnezeu.
5. Căci nu pe noi înşine ne propovăduim, ci pe Hristos Iisus Domnul; iar noi înşine suntem robii voştri de dragul lui Iisus.
6. Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: Strălucească din întuneric lumina!, El este Cel ce a strălucit în inimile noastre, pentru ca ele să fie luminate de cunoştinţa slavei lui Dumnezeu întru faţa lui Hristos Iisus.
7. Comoara aceasta însă o avem în vase de lut, pentru ca această covârşitoare putere să fie aceea a lui Dumnezeu, şi nu de la noi.
8. Noi întru toate suntem necăjiţi, dar nu striviţi; în stări fără ieşire, dar nu deznădăjduiţi;
9. prigoniţi, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi;
10. totdeauna purtând în trup mersul spre moarte al lui Iisus, aşa ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru.
11. Căci pururea noi, cei vii, suntem daţi spre moarte din pricina lui Iisus, aşa ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor.
12. Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.

Din Evanghelia după Matei (24:13-28)

13. Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.
14. Şi această Evanghelie a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.
15. Deci, când veţi vedea ceea ce s’a spus prin profetul Daniel, urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt – cine citeşte, să înţeleagă –,
16. atunci cei din Iudeea să fugă’n munţi;
17. cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-şi ia lucrurile din casă;
18. iar cel din ţarină să nu se’ntoarcă înapoi ca să-şi ia haina.
19. Dar vai de cele însărcinate şi de cele ce alăptează în zilele acelea!
20. Rugaţi-vă însă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici sâmbăta.
21. Că mare necaz va fi atunci, cum n’a mai fost de la’nceputul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.
22. Şi dacă zilele acelea nu s’ar fi scurtat, nici un trup n’ar mai scăpa: dar zilele acelea se vor scurta de dragul celor aleşi.
23. Atunci, de vă va spune cineva: Iată, aici este Hristos!, sau: Acolo!, să nu-l credeţi.
24. Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne mari şi minuni, ca să-i amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
25. Iată, v’am spus-o dinainte.
26. Aşadar, de vă vor spune: Iată, este în pustie!, să nu ieşiţi; Iată, este în cămări!, să nu credeţi.
27. Că precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată pân’la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
28. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.