Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (15:29-38)

29. Altminteri, ce vor face aceia care se botează pentru morţi? Dacă morţii nicidecum nu învie, de ce se mai botează pentru ei?
30. Şi noi, noi de ce mai înfruntăm primejdia’n tot ceasul?
31. Eu mor în fiecare zi!; v’o jur, fraţilor, pe lauda’ntru voi pe care o am întru Hristos Iisus, Domnul nostru!
32. Dacă’n planul omenesc m’am luptat eu cu fiarele’n Efes, care-mi e folosul? Dacă morţii nu învie, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri!…
33. Nu vă lăsaţi înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.
34. Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci unii n’au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun spre ruşinea voastră.
35. Dar va zice careva: Cum învie morţii? şi cu ce trup vin?
36. Nebun ce eşti! Ceea ce semeni tu nu capătă viaţă dacă nu moare.
37. Şi ceea ce semeni tu nu este trupul ce va să fie, ci un bob gol-goluţ, fie de grâu, fie de altceva din celelalte;
38. iar Dumnezeu îi dă un trup aşa cum vrea El, fiecărei seminţe un trup.

Din Evanghelia după Matei (21:23-27)

23. Şi venind El în templu, în timp ce învăţa s’au apropiat de El arhiereii şi bătrânii poporului şi I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Şi cine ţi-a dat această putere?”
24. Răspunzând, Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt; de-Mi veţi răspunde la el, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea:
25. Botezul lui Ioan, de unde a fost?: din cer, sau de la oameni?” Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: „De vom zice: Din cer!, ne va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?;
26. iar de vom zice: De la oameni!, ne temem de popor, fiindcă toţi îl au pe Ioan ca profet”.
27. Şi ei, răspunzându-I lui Iisus, au zis: „Nu ştim”. El le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea…

Istorioare, pilde și asemănări religioase, pr. Iosif Trifa

Un lucru interesant am văzut într-un sat de sub poalele munților Carpați. Un vânător prinsese un pui de vultur și îl domesticea. Domesticirea puiului de vultur ajunsese până acolo că trăia la un loc cu găinile. Râcâia cu ele prin gunoaie și se culca împreună cu ele în cotețul de găini. Puiul de vultur își pierduse cu totul firea sa de pasăre zburătoare prin înălțimi pline de soare și lumină.

Omul este făcut să trăiască o viață duhovnicească, o viață de înălțimi sufletești. Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos – scrie apostolul Pavel -,  pe cele de sus căutaţi-le, la cele de sus cugetaţi, nu la cele de pe pământ. (Co. 3:1-2) Mântuitorul ne-a dat putere, ne-a dat aripi să ne ridicăm spre înălțimile vieții duhovnicești, ca să trăim o viață în duh, o viață duhovnicească.
Însă cei mai mulți creștini și-au pierdut aceste aripi; au pierdut dorul și plăcerea de a se înălța cu sufletul spre înălțimi pline de soare și luminp sufletească. Cei mai mulți creștini își trăiesc viața afundându-se mereu în coaja pământului și râcâind în gunoiul păcatelor și patimilor lumești.