Descensus Christi ad Inferos (Andrea Bonaiuti da Firenze, sec. XIV)

Ca să afli și din altă parte că este mai vrednică de credință învățătura proorocilor decât spusele celor înviați din morți, ia seama la aceea că spusele unui rob, pe când cele spuse de Scriptură le-a grăit Stăpânul. Prin urmare, chiar dacă ar învia un mort, chiar dacă s-ar pogorî înger din cer, totuși Scripturile sunt mai vrednice de credință decât toate. Căci Stăpânul îngerilor și Domnul celor vii și al morților, Acela le-a legiuit pe acestea. Și că aceia care cer să vină morții din lumea cealaltă cer lucruri de prisos, pot să o dovedesc, în afară de cele spuse, și cu tribunalele din lumea aceasta. Cei necredincioși nu văd iadul; pentru credincioși, este înaintea ochilor și se vede, dar pentru necredincioși nu se vede. Tribunalele din lumea aceasta se văd și în fiecare zi auzim că a fost pedepsit cutare, că i s-au confiscat averile cutăruia, că altul a fost trimis să muncească în ocnă, că altul a fost ars în foc, că altul a murit de altfel de pedeapsă și osândă. Și, cu toate că făcătorii de rele, ucigașii, vrăjitorii, aud acestea, totuși nu se înțelepțesc! Dar pentru ce spun că nu se înțelepțesc cei care niciodată nu au fost prinși și judecați? Adeseori, mulți dintre cei care au fost prinși și au scăpat de osândă, evadând din închisoare sau fugind din lanțuri, s-au apucat iarăși de aceleași blestemății, săvârșind fapte cu mult mai groaznice decât înainte. Să nu cerem, așadar, morților să ne grăiască de acelea despre care ne învață în fiecare zi Scripturile cu mult mai lămurit! Într-adevăr, dacă cei din viață s-ar fi folosit de pe urma învierii morților, Dumnezeu n-ar fi nesocotit, nici n-ar fi lăsat la o parte un câștig așa de mare. El, Care ne pune la îndemână toate cele care ne sunt de folos; în afară de asta, dacă ar fi înviat des morții și ne-ar fi adus vești despre toate cele de pe celălalt tărâm, cu timpul ar fi fost disprețuite și aceste vești. Mai mult, diavolul ar fi adus pe lume, cu multă ușurință, și învățături greșite. Ar fi putut arăta de multe ori năluciri de oameni în viață sau chiar ar fi uneltit ca unii să se prefacă morți și să fie îngropați și apoi să-i arate ca înviați din morți și, cu ajutorul lor, ar fi putut să aducă în mintea oamenilor creduli orice ar fi voit. Dacă acum, când nu se întâmplă asta, adeseori visele în care au apărut chipurile celor răposați au înșelat pe mulți și i-au smintit, cu mult mai mult dacă s-ar fi întâmplat asta și s-ar fi întipărit în mintea oamenilor gândul că mulți dintre cei plecați pe lumea cealaltă s-au întors iarăși, acel diavol spurcat ar fi împletit nenumărate viclenii și multă înșelăciune ar fi adus pe lume. Pentru aceea a încuiat Dumnezeu porțile lumii de dincolo și nu îngăduie ca vreunul dintre cei plecați și întors aici să spună cele de acolo, ca nu cumva diavolul, luând pricină din asta, să răspândească printre oameni rătăcirile lui. Într-adevăr, când au fost prooroci, diavolul  a ridicat profeți mincinoși; când au fost apostoli, a ridicat apostoli mincinoși; când S-a arătat Hristos, a adus hristoși mincinoși; când Dumnezeu a adus pe lume învățături sănătoase, el a adus învățături stricate, semănând pretutindeni neghină. Prin urmare, dacă acum Dumnezeu ar fi făcut asta, atunci diavolul ar fi încercat, prin uneltirile lui, să înșele pe oameni nu înviind morți cu adevărat, ci înșelând vederile oamenilor cu vrăjitorii și înșelăciuni sau uneltind, după cum am spus mai înainte, ca să-i arate pe unii că au murit și au înviat și așa ar fi amestecat totul și ar fi întors toate pe dos. Dar Dumnezeu, știind acestea mai dinainte, a oprit această viclenie; ne-a cruțat și n-a îngăduit nimănui care ar putea veni cândva de acolo să spună despre cele de acolo oamenilor din viața aceasta, învățându-ne astfel să socotim Dumnezeieștile Scripturi mai vrednice de credință decât orice altceva.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la săracul Lazăr, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)