aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (2:9-16; 3:1-8)
9. ci precum este scris: Pe cele ce ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s’au suit, pe acelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc.
10. Nouă însă ni le-a dezvăluit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul pe toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu.
11. Căci cine dintre oameni le ştie pe cele ale omului, în afară de duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, în afară de Duhul lui Dumnezeu.
12. Dar noi nu duhul lumii l-am primit, ci Duhul Cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele prin har dăruite nouă de Dumnezeu;
13. pe care le şi grăim, nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, pe cele duhovniceşti supunându-le spre judecată celor ce sunt duhovniceşti.
14. Omul firesc însă nu primeşte pe cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi el nu le poate înţelege, fiindcă ele se judecă duhovniceşte;
15. cel duhovnicesc însă pe toate le judecă, dar el nu-i să fie judecat de nimeni;
16. căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El? Noi însă avem gândul lui Hristos.
1. Şi eu, fraţilor, n’am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci întru Hristos.
2. Cu lapte v’am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu eraţi în stare; şi nici chiar acum nu sunteţi în stare,
3. fiindcă sunteţi încă trupeşti. Atâta vreme cât între voi există invidie şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi oare trupeşti, şi nu după firea omenească vă purtaţi?
4. Când unul zice: Eu sunt al lui Pavel!, iar altul: Eu sunt al lui Apollo!, oare nu sunteţi oameni trupeşti?
5. Ei bine, ce este Apollo? dar Pavel, ce este?: Slujitori prin care voi aţi crezut, şi după cum i-a dat fiecăruia Dumnezeu.
6. Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.
7. Aşa că nici cel ce sădeşte e ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu, Cel ce face să crească.
8. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una, dar fiecare-şi va primi plata după osteneala sa.
Din Evanghelia după Matei (13:31-36)
31. O altă parabolă le-a pus înainte, zicând: „Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu grăuntele de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.
32. Acesta este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui”.
33. Le-a spus o altă parabolă: „Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s’a dospit toată”.
34. Pe toate acestea le-a grăit Iisus mulţimilor în parabole, şi fără parabole nimic nu le grăia,
35. ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profetul care zice: În parabole îmi voi deschide gura, spune-voi pe cele ascunse de la’ntemeierea lumii.
36. Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă; şi ucenicii Lui s’au apropiat de El, zicând: „Lămureşte-ne parabola neghinei din ţarină”.
Trei oameni se întâlniră la marginea unui râu mare peste care avea a trece cu o luntre. Dar, cum luntrea era mică, nu se puteau sui în ea decât doi oameni și luntrașul.
0 Comments