aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (16:17-24)
17. Şi vă rog, fraţilor, să vă păziţi de cei care fac dezbinări şi poticniri împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Feriţi-vă de ei.
18. Că unii ca aceştia nu-I slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor; şi prin vorbe atrăgătoare şi cuvântări plăcute înşeală inimile celor simpli.
19. Fiindcă ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur deci de voi, dar vreau să fiţi prevăzători cu binele şi neamestecaţi cu răul.
20. Iar Dumnezeul păcii îl va zdrobi curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi!
21. Vă îmbrăţişează Timotei, cel împreună-lucrător cu mine, şi Luciu şi Iason şi Sosipatru, cei de un neam cu mine.
22. Vă îmbrăţişez în Domnul eu, Tertius, care am scris epistola.
23. Vă îmbrăţişează Gaius, gazda mea şi a toată Biserica. Vă îmbrăţişează Erast, vistiernicul cetăţii, şi fratele Cvartus.
24. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi. Amin!
Din Evanghelia după Matei (13:10-23)
10. Şi apropiindu-se ucenicii, I-au zis: „De ce le vorbeşti în parabole?”
11. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Pentru că vouă vi s’a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, dar acestora nu li s’a dat.
12. Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, dar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are.
13. De aceea le vorbesc în parabole, că ei văd fără să vadă şi aud fără să audă şi nici să înţeleagă.
14. Şi se plineşte cu ei profeţia lui Isaia care zice: Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu privirea veţi privi, dar nu veţi vedea.
15. Căci inima acestui popor s’a împietrit şi urechile lor greu aud şi ochii lor s’au închis, ca nu cumva cu ochii să vadă şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să-şi revină şi Eu să-i vindec.
16. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.
17. Că adevăr vă grăiesc: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n’au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n’au auzit.
18. Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului:
19. La cel ce aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel-Rău şi răpeşte ceea ce s’a semănat în inima lui; aceasta e sămânţa semănată lângă drum.
20. Iar cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi-l primeşte de’ndată cu bucurie,
21. dar neavând rădăcină în sine, ţine până la o vreme; şi întâmplându-se necaz sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticneşte.
22. Cea semănată între spini este cel care aude cuvântul, dar grija lumii acesteia şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi-l face neroditor.
23. Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege, aduce roadă şi face unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci”.
Despre apostolul Petru se spune că, de câte ori auzea noaptea cocoșul cântând, se scula din somn și se ruga cu lacrimi amare, aducându-și aminte de căderea sa.
0 Comments