Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (10:1-10)

1. Fraţilor, bunăvoirea inimii mele şi rugăciunea mea la Dumnezeu pentru Israel este ca ei să se mântuiască.
2. Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoaşterii.
3. Deoarece, necunoscând ei dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să-şi statornicească propria lor dreptate, nu s’au supus dreptăţii lui Dumnezeu.
4. Că sfârşitul legii este Hristos, spre îndreptăţire fiecăruia care crede.
5. Într’adevăr, Moise scrie despre dreptatea care vine din lege că omul care o va’ndeplini, prin ea va trăi.
6. Dar dreptatea din credinţă spune aşa: Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer? – adică să-L coboare pe Hristos;
7. sau: Cine se va coborî întru adânc? – adică să-L ridice pe Hristos din morţi!
8. Dar ce zice?: Aproape de tine este cuvântul, în gura ta şi’n inima ta – ceea ce’nseamnă cuvântul credinţei pe care-l propovăduim.
9. Că dacă cu gura ta vei mărturisi că Iisus este Domnul, şi’n inima ta crezi că Dumnezeu L-a înviat din morţi, te vei mântui.
10. Căci cu inima crezi în vederea îndreptăţirii, iar cu gura mărturiseşti în vederea mântuirii.

Din Evanghelia după Matei (8:28-34; 9:1)

28. Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi ieşind din morminte şi atât de înfricoşători încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
29. Şi iată că ei strigau, zicând: „Ce este nouă şi Ţi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?”
30. Şi la o bună depărtare de ei era o turmă mare de porci care păştea.
31. Iar demonii Îl rugau, zicând: „Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci”.
32. Şi El le-a zis: „Duceţi-vă!” Iar ei, ieşind, s’au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s’a repezit de pe stâncă’n mare şi a pierit în apă.
33. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus totul, şi despre cele întâmplate cu demonizaţii.
34. Şi iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor.
1. Intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace şi a venit în cetatea S.

Istorioare, pilde și asemănări religioase, pr. Iosif Trifa

Grecii cei vechi aveau un fel de vrăjitor, cu numele Apolo, care stătea la Delfi, într-o ascunzătoare, de unde răspundea la diferite întrebări. Odată, a mers la acest Apolo un om oarecare, viclean și amăgitor. În mâinile lui avea o pasăre pe care o acoperise cu haina lui și, ajungând în fața locului unde grăia Apolo, i-a cerut să-i răspundă de este pasărea aceea vie sau moartă. Omul acesta era viclean și avea gând, de-i va răspunde că este vie, să o sugrume și să o arate moartă și în acest chip să amăgească pe Apolo. Dar Apolo, cunoscând vicleșugul lui, i-a răspuns așa:

„Stă în voia ta, omule, să arăți pasărea cum vei vrea: sau moartă, sau vie.”
O păsăruică purtăm și noi, iubite cititorule, ascunsă sub hainele și lutul nostru: e sufletul! Și stă în voia ta și a mea să avem această păsăruică cerească vie sau moartă; să avem un suflet viu sau unul mort. Dumnezeu ne-a dat ajutor și dar să putem ține vie această păsăruică, dar, de altă parte, omul are voie slobodă să o și omoare. Însă cel ce și-a omorât sufletul cu patimi și fărădelegi, acela va trebui să dea seama despre el în ziua cea mare și înfricoșătoare a Judecății.