aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (9:18-33)
18. Prin urmare, Dumnezeu miluieşte pe cine vrea El şi împietreşte pe cine vrea El.
19. Atunci, îmi veţi zice: De ce-l mai scoate pe cineva vinovat? Căci vrerii Lui cine-a putut să-i stea’mpotrivă?…
20. Dar, omule, cine eşti tu, cel ce-I răspunzi lui Dumnezeu împotrivă? Oare plăsmuirea-i va spune plăsmuitorului: De ce m’ai făcut aşa?
21. Nu are olarul putere peste lut, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas de cinste şi un altul de necinste?
22. Şi ce dacă Dumnezeu, vrând să-Şi arate mânia şi să-Şi facă puterea cunoscută, cu multă răbdare a răbdat vase ale mâniei, menite spre pieire,
23. dar pentru a arăta bogăţia slavei Sale către vase ale milei, pe care mai dinainte le-a gătit spre mărire?;
24. adică pe noi, cei pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre Iudei, ci şi dintre păgâni,
25. aşa cum şi zice la Osea: Chema-voi popor al Meu pe cel care nu era poporul Meu şi iubită pe cea care nu era iubită.
26. Şi va fi că’n chiar locul unde li s’a zis: Nu voi sunteţi poporul Meu!, acolo ei se vor chema fii ai Dumnezeului Celui-Viu.
27. Iar Isaia strigă cu privire la Israel: Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, doar rămăşiţa se va mântui;
28. căci pe deplin şi repede-Şi va plini Domnul cuvântul pe pământ.
29. Şi cum a prezis Isaia: Dacă Domnul Atotţiitorul nu ne-ar fi lăsat urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
30. Aşadar, ce vom zice?: Că păgânii care nu căutau dreptatea au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credinţă;
31. dar Israel, urmând legea dreptăţii, n’a ajuns la lege.
32. De ce? Pentru că nu din credinţă o căutau, ci ca din faptele legii; şi s’au împiedicat de piatra’mpiedicării,
33. precum este scris: Iată, pun în Sion piatră de’mpiedicare şi stâncă de poticnire; şi tot cel ce se va încrede’n Ea nu va fi ruşinat.
Din Evanghelia după Matei (11:2-15)
2. Şi auzind Ioan în închisoare despre faptele lui Hristos şi trimiţând la El pe doi dintre ucenicii săi, I-a zis:
3. „Tu eşti Cel ce trebuie să vină, sau pe altul să aşteptăm?”
4. Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: „Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi:
5. orbii văd şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii învie şi săracilor li se binevesteşte;
6. şi fericit este acela care nu se va poticni întru Mine”.
7. Iar după plecarea lor, Iisus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie?: O trestie clătinată de vânt?…
8. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Un om îmbrăcat în haine moi?… Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor!
9. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Un profet?… Da, v’o spun Eu vouă, şi mai mult decât un profet.
10. Căci acesta este cel despre care s’a scris: Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care-Ţi va pregăti calea de dinaintea Ta.
11. Adevăr vă grăiesc: Între cei născuţi din femei nu s’a ridicat unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi, cel mai mic întru împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
12. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc.
13. Că toţi profeţii şi legea au profeţit până la Ioan.
14. Şi dacă vreţi s’o primiţi: el este Ilie, cel ce va să vină.
15. Cel ce are urechi de auzit, să audă!
CUVINTE DE VIAŢĂ VEŞNICĂ PENTRU FIECARE ZI DIN AN,
Sf. Teofan Zăvorâtul
„Împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.” Aceasta vrea să spună că Împărăţia se capătă prin osteneală, străduinţe și nevoinţe grele; drept aceea o şi dobândeşte numai cel care duce viaţă ostenicioasă, de nevoitor. Acest fel de viaţă înseamnă lepădarea oricărei plăceri în drum spre Împărăţie. Plăcerile de tot felul îndepărtează de Împărăţie; iar în ziua de azi nu ne îngrijim decât de plăceri – rareori sufleteşti, ci îndeobşte trupeşti: să mâncăm, să bem, să ne veselim, să petrecem și să huzurim întru toate. Împărăţiei i-au zis: „Te rog, iartă-mă”, cu toate că în Împărăţie este ospăţ – şi încă aşa un ospăţ cum niciun om nu s-ar pricepe să pregătească, dar noi avem alte gusturi. Ceea ce este socotit acolo dulce, nouă ne pare amar; ceea ce e plăcut acolo, nouă ne pare nesuferit; ceea ce acolo veseleşte, pe noi ne întristează – am luat-o pe cu totul alte căi-, şi Împărăţia, împreună cu cei ce se silesc și pun mâna pe ea, se depărtează de noi. Noi suntem chiar bucuroşi, chiar am fi gata să îi gonim ca să plece mai repede, ba chiar se vorbeşte despre asta; dar cel viclean, nu ştiu cum, nu izbuteşte să-şi împlinească acest plan.
0 Comments