Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (2:10-16)

10. dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.
11. Căci la Dumnezeu nu există părtinire!
12. Aşadar, câţi au păcătuit fără lege, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit sub lege, prin lege vor fi judecaţi.
13. Pentru că nu cei ce aud legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea, aceia se vor îndreptăţi.
14. Căci când păgânii, care nu au lege, din fire fac cele ale legii, ei fără să aibă lege îşi sunt loruşi lege;
15. ei arată fapta legii scrisă în inimile lor prin mărturia conştiinţei şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau chiar îi apără
16. în ziua când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, cele ascunse ale oamenilor.

Din Evanghelia după Matei (4:18-23)

18. Şi pe când umbla El pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon cel ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele său, care aruncau mreaja în mare, că erau pescari,
19. şi le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!”
20. Iar ei, îndată lăsându-şi mrejele, au mers după El.
21. De acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele, şi i-a chemat.
22. Iar ei, îndată lăsându-şi corabia şi pe tatăl lor, au mers după El.
23. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa întru popor.

Istorioare, pilde și asemănări religioase, pr. Iosif Trifa

Un biet călător sărac ceru sălaș la casa unui bogat zgârcit.

– Mergi de-aici, se răsti nogatul, că doar casa mea nu-i un han la drumul mare, pentru călători!
– Îngăduie-mă, te rog, răspunse săracul, să-ți pun trei întrebări și apoi voi pleca în drumul  meu! Cine a locuit aici înainte de dumneata?
– Tata!
– Dar înainte de dânsul?
 – Bunicul!
– Și după dumneata cine va locui aici?
– Fiul meu!
– Precum se vede, zise săracul, aici, în casa asta, nu stă nimeni de statornicie. Se duc unii și vin alții. Niște călători sunteți și dumneavoastră, iar casa asta e un han, în care ar trebui să primiți și pe cei săraci.
Cuvintele săracului străpunseră inima bogatului zgârcit. Și, din acea clipă, n-a mai respins pe săraci și s-a făcut un izvor de milă și milostivire pentru ei.