Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (1:1-17)

1. Pavel, rob al lui Iisus Hristos, apostol chemat, ales pentru Evanghelia lui Dumnezeu
2. pe care’n Sfintele Scripturi prin profeţii Săi mai dinainte a făgăduit-o
3. despre Fiul Său, Cel din sămânţa lui David născut după trup,
4. iar după Duhul Sfinţeniei rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere dintru’nvierea din morţi, Iisus Hristos, Domnul nostru,
5. prin Care noi am primite har şi apostoli, pentru ca’ntru numele Său să fie credinţa adusă spre ascultare la toate neamurile,
6. între care sunteţi şi voi, chemaţi ai lui Iisus Hristos;
7. tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi ai lui Dumnezeu, sfinţi prin chemare: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!
8. Mai întâi, prin Iisus Hristos Îi mulţumesc Dumnezeului meu pentru voi toţi; căci credinţa voastră se vesteşte în toată lumea;
9. martor îmi este Dumnezeu, Căruia cu duhul meu Îi slujesc întru Evanghelia Fiului Său, că ne’ncetat fac pomenire despre voi,
10. pururea cerând în rugăciunile mele ca odată şi-odată, prin voia Lui, să am un prilej bun de a veni la voi.
11. Că doresc mult să vă văd, ca să vă împărtăşesc vreun dar duhovnicesc, spre întărirea voastră;
12. sau mai degrabă pentru ca împreună cu voi să mă mângâi prin credinţa noastră laolaltă, a voastră şi a mea.
13. Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că de multe ori mi-am pus în gând să vin la voi – dar pân’acum am fost împiedicat –, pentru ca şi’ntre voi să am vreo roadă ca şi’ntre celelalte neamuri.
14. Dator le sunt şi Elinilor şi barbarilor, şi înţelepţilor şi neînţelepţilor.
15. Aşa că din parte-mi sunt gata să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma.
16. Că eu nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos; pentru că ea este putere a lui Dumnezeu spre mântuire tot celui ce crede, întâi iudeului şi de asemenea elinului.
17. Căci în ea dreptatea lui Dumnezeu se descoperă din credinţă spre credinţă, aşa cum este scris: Iar dreptul din credinţă va trăi.

Din Evanghelia după Matei (4:25; 5:1-13)

25. Şi mulţimi numeroase mergeau după El, din Galileea, din Decapol, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.
1. Văzând Iisus mulţimile, S’a suit în munte: şi şezând El, au venit la Dânsul ucenicii Săi.
2. Şi, deschizându-Şi gura, îi învăţa, zicând:
3. „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
11. Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.
12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa i-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră.
13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea-şi va pierde gustul, cu ce se va săra?; de nimic nu mai e bună, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.