Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Faptele Apostolilor (25:13-19)

13. Şi după ce au trecut câteva zile, regele Agrippa şi Berenice au sosit la Cezareea ca să-l salute pe Festus.
14. Şi rămânând acolo mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre Pavel, zicând: „Este aici un bărbat pe care Felix l-a lăsat închis,
15. asupra căruia, când am fost eu în Ierusalim, arhiereii şi bătrânii Iudeilor mi s’au rostit cerându-i osândirea.
16. Eu le-am răspuns că Romanii nu au obiceiul să-l dea pe vreun om plocon, înainte ca învinuitul să-i aibă de faţă pe pârâşii săi şi să aibă putinţa să se apere de învinuire.
17. Deci, după ce s’au adunat ei, şi nefăcând eu nici o amânare, am stat pe scaunul de judecată şi am poruncit să fie adus bărbatul.
18. Dar când pârâşii s’au ridicat, nu au adus împotrivă-i nici o vină din cele pe care le bănuiam eu,
19. ci aveau cu ei nişte întrebări privitoare la propria lor religie şi la un oarecare Iisus, mort, despre care Pavel zice că e viu.

Din Evanghelia după Ioan (16:23-33)

23. Şi în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da.
24. Până acum nimic n’aţi cerut în numele Meu; cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25. Pe acestea vi le-am grăit în pilde. Va veni ceasul când nu vă voi mai grăi în pilde, ci deschis vă voi vesti despre Tatăl.
26. În ziua aceea veţi cere în numele Meu; şi nu vă zic că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi,
27. de vreme ce Însuşi Tatăl vă iubeşte, pentru că voi M’aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că Eu de la Dumnezeu am ieşit.
28. Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl”.
29. Zis-au ucenicii Săi: „Iată că acum grăieşti lămurit şi nu spui nici o pildă;
30. acum ştim că Tu pe toate le ştii şi nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că de la Dumnezeu ai ieşit”.
31. Iisus le-a răspuns: „Credeţi acum?
32. Iată, vine ceasul – şi a şi venit – ca voi să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.
33. Pe acestea vi le-am grăit, pentru ca’ntru Mine pace să aveţi. În lume necaz veţi avea; dar îndrăzniţi!: Eu am biruit lumea!”

Istorioare, pilde și asemănări religioase, pr. Iosif Trifa

În țările răsăritului umblă o istorioară ce spune că doi călători, rătăcind prin pustiul deșertului, ajunseseră în primejdia de a muri de foame și de sete.
Deodată, în zare se ivește un palmier, iar lângă el, urmele unor foști popositori. O traistă plină cu ceva rămăsese aici. O desfășurară repede, în nădejea că află în ea ceva hrană. Dar, vai! În ea era numai aur, iar aurul nu le putea ajuta. Muriră lângă el.
Așa se întâmplă și în pustiul acestei lumi. Lumea aceasta nu are nicio hrană pentru suflet. E un deșert mare fără apă și fără pâine sufletească.
Vai, câte suflete mor de foame și sete lângă bogățiile și averile trecătoare!