Din Faptele Apostolilor (23:1-11)

1. Şi Pavel, uitându-se ţintă la sinedriu, a zis: „Bărbaţi fraţi, eu până’n ziua de astăzi am vieţuit înaintea lui Dumnezeu în toată conştiinţa cea bună…”.
2. Dar arhiereul Anania le-a poruncit celor ce şedeau lângă el să-l bată peste gură.
3. Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu pe tine, perete văruit! Tu şezi aici să mă judeci după lege, şi’mpotriva legii porunceşti să mă bată?”
4. Iar cei ce stăteau lângă el au zis: „Îl ocărăşti tu pe arhiereul lui Dumnezeu?…”.
5. Iar Pavel a zis: „Fraţilor, nu ştiam că este arhiereu; că scris este: Pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău”.
6. Dar Pavel, ştiind că o parte sunt saduchei şi cealaltă farisei, a strigat în sinedriu: „Bărbaţi fraţi! Eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nădejdea în învierea morţilor sunt eu judecat!”
7. Şi când a grăit el acestea, neînţelegere s’a iscat între farisei şi saduchei, şi mulţimea s’a dezbinat;
8. căci saducheii spun că nu este înviere, nici înger şi nici duh, dar fariseii le mărturisesc şi pe una, şi pe cealaltă.
9. Şi strigăt mare s’a făcut; şi ridicându-se unii cărturari din partea fariseilor, se certau, zicând: „În omul acesta noi nu găsim nici un rău; iar dacă duh sau înger i-a vorbit, să nu ne împotrivim noi lui Dumnezeu!”
10. Deci făcându-se mare neînţelegere şi temându-se tribunul ca nu cumva Pavel să fie sfâşiat de ei, le-a poruncit ostaşilor să se coboare şi să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în tabără.
11. Iar în noaptea următoare, arătându-i-Se Domnul, i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele!, că precum ai mărturisit despre Mine la Ierusalim, aşa trebuie să mărturiseşti şi la Roma”.

Din Evanghelia după Ioan (16:15-23)

15. Toate câte le are Tatăl, ale Mele sunt; de aceea am zis că dintru al Meu va lua şi vă va vesti.
16. Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl”.
17. Atunci unii dintre ucenicii Săi ziceau între ei: „Ce este aceasta, că ne spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea; şi că: Mă duc la Tatăl?”
18. Deci ziceau: „Ce este aceasta ce zice: Puţin? Nu ştim ce grăieşte…”.
19. Iisus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: „Despre aceasta vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea?
20. Adevăr, adevăr vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21. Femeia, când e să nască, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naşte copilul nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s’a născut om pe lume.
22. Aşadar, şi voi sunteţi trişti acum, dar Eu iarăşi vă voi vedea şi inima voastră se va bucura şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.
23. Şi în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da.