Din Faptele Apostolilor (15:5-34)

5. Dar unii din eresul fariseilor care deveniseră credincioşi s’au ridicat zicând că pe aceia trebuie să-i taie’mprejur şi să le poruncească a păzi Legea lui Moise.
6. Drept aceea, apostolii şi preoţii s’au adunat să cerceteze această pricină.
7. Şi multă cercetare făcându-se, s’a ridicat Petru şi le-a zis: „Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că din primele zile Dumnezeu m’a ales între voi, ca prin gura mea să audă neamurile cuvântul Evangheliei şi să creadă.
8. Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a dat mărturie dându-le pe Duhul Sfânt aşa ca şi nouă;
9. şi curăţindu-le inimile prin credinţă, între ei şi noi n’a făcut nici o deosebire.
10. Aşadar, de ce-L ispitiţi voi acum pe Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri şi nici noi n’am fost în stare să-l purtăm?
11. Credem însă că prin harul Domnului nostru Iisus Hristos ne vom mântui în acelaşi chip ca şi ei”.
12. Şi a tăcut toată mulţimea şi-i asculta pe Barnaba şi pe Pavel, care istoriseau câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.
13. Şi după ce au tăcut ei, a răspuns Iacob, zicând: „Bărbaţi fraţi, ascultaţi-mă!:
14. Simeon a istorisit cum Dumnezeu încă de la’nceput S’a îngrijit să ia dintre neamuri un popor pentru numele Său.
15. Şi cu aceasta se potrivesc cuvintele profeţilor, precum este scris:
16. După acestea Mă voi întoarce şi din nou voi clădi cortul cel căzut al lui David, şi pe cele dărâmate ale lui din nou le voi clădi şi pe el îl voi îndrepta,
17. ca să-L caute pe Domnul ceilalţi oameni şi toate neamurile asupra cărora s’a chemat numele Meu, zice Domnul Cel ce a făcut acestea.
18. Din veac Îi sunt cunoscute lui Dumnezeu toate lucrurile Lui.
19. De aceea eu socotesc să nu-i tulburăm pe cei ce dintre păgâni se întorc la Dumnezeu,
20. ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor şi de desfrâu şi de sugrumate şi de sânge.
21. Căci Moise îşi are din timpuri vechi propovăduitorii săi în toate cetăţile şi este citit în sinagogi în fiecare sâmbătă”.
22. Atunci apostolii şi preoţii, cu toată Biserica, au hotărât să aleagă bărbaţi dintre ei şi să-i trimită în Antiohia cu Pavel şi cu Barnaba: pe Iuda, cel numit Barsaba, şi pe Sila, bărbaţi cu vază între fraţi,
23. prin mâinile lor scriind acestea: „Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor care sunt dintre neamuri în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare!
24. Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, au venit şi v’au tulburat cu vorbele lor şi v’au răvăşit sufletele, zicând că voi trebuie să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi legea,
25. noi într’un singur gând am hotărât să trimitem la voi bărbaţi aleşi, împreună cu iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
26. oameni care şi-au pus viaţa pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.
27. Drept aceea, i-am trimis pe Iuda şi pe Sila, care prin cuvânt vă vor vesti şi ei aceleaşi lucruri.
28. Aceasta, pentru că Duhul Sfânt şi noi am hotărât asupră-vă să nu vi se pună nici o altă povară pe deasupra celor ce sunt de neapărată trebuinţă:
29. Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de sugrumate şi de desfrâu; de vă veţi păzi de ele, bine veţi face. Fiţi sănătoşi!”
30. Fiind ei aşadar cu calea deschisă, au coborât la Antiohia; şi adunând mulţimea, au dat scrisoarea.
31. Şi citind-o aceia, s’au bucurat de mângâiere.
32. Iar Iuda şi Sila, fiind şi ei profeţi, prin multe cuvântări i-au mângâiat pe fraţi şi i-au întărit.
33. Şi rămânând ei acolo câtăva vreme, cu pace le-au dat fraţii cale deschisă către cei ce i-au trimis.
34. Dar Sila s’a hotărât să rămână cu ei; şi Iuda a plecat singur la Ierusalim.

Din Evanghelia după Ioan (10:17-28)

17. De aceea Mă iubeşte Tatăl, că Eu viaţa Mi-o pun, pentru ca iarăşi s’o iau.
18. Nimeni n’o ia de la Mine, ci Eu Însumi o pun. Putere am ca s’o pun şi putere am ca iarăşi s’o iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu”.
19. Dezbinare s’a făcut iar între Iudei din pricina acestor cuvinte.
20. Şi mulţi dintre ei ziceau: „Are demon şi e nebun; de ce-l ascultaţi?…”.
21. Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Poate cumva un demon să deschidă ochii orbilor?…”.
22. Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului; şi era iarnă.
23. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.
24. Atunci Iudeii L-au împresurat şi-I ziceau: „Până când o să scoţi sufletul din noi? Dacă tu eşti Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul!”
25. Iisus le-a răspuns: „Eu v’am spus, dar voi nu credeţi. Lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
26. Dar voi nu credeţi, pentru că voi nu sunteţi din oile Mele.
27. Oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează.
28. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele’n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.