aşa grăieşte Domnul:
Din Faptele Apostolilor (4:23-31)
23. Fiind eliberaţi, au venit la ai lor şi le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii şi bătrânii.
24. Iar ei, auzind, într’un cuget au ridicat glasul către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Dumnezeule, Tu, Cel ce ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt într’însele,
25. Cel ce prin gura părintelui nostru David, slujitorul tău, ai zis prin Duhul Sfânt: De ce oare s’au întărâtat neamurile şi de ce’n deşert au cugetat popoarele?
26. S’au strâns laolaltă regii pământului, mai marii între ei s’au sfătuit împotriva Domnului şi a Hristosului Său.
27. Că’ntr’adevăr asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe Carele Tu L-ai uns, în cetatea aceasta s’au adunat laolaltă şi Irod, şi Pilat cu păgânii şi cu popoarele lui Israel,
28. ca să le facă pe toate câte mâna Ta şi planul Tău mai dinainte le-au rânduit să fie.
29. Şi acum, Doamne, caută spre ameninţările lor şi dă-le robilor Tăi ca’ntru toată’ndrăznirea cuvântul să Ţi-l grăiască;
30. întinde-Ţi mâna spre vindecare, şi semne şi minuni săvârşeşte prin numele Sfântului Tău Fiu, Iisus!”
31. Şi pe când se rugau astfel, s’a cutremurat locul în care erau adunaţi şi s’au umplut toţi de Duhul Sfânt şi cu’ndrăznire grăiau cuvântul lui Dumnezeu.
Din Evanghelia după Ioan (5:24-30)
24. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă.
25. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia.
26. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine;
27. şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului.
28. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul;
29. şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei.
30. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.
Iubirea fără de hotare,
autor anonim
(un monah al Bisericii Răsăritului – Liban, Sfintele Paști 1970)
3. O făptură nouă
Copilul meu, nu aștepta o Revelație nouă. Nu îți voi vorbi decât despre lucruri care au fost spuse încă de la începuturi.
Ceea ce ar putea fi nou, aceasta va fi o atenție specială dăruită anumitor aspecte ale adevărului veșnic.
Va veni vremea în care aprofundarea Iubirii va face o chemare la pietatea multor oameni căreia nu i te vei putea împotrivi.
Ei vor descoperi Iubirea, Domnul-Iubire, Iubirea universală și fără de hotare. Nu va fi un mesaj nou, o altă Revelație. Însă aceia care se vor deschide către această viziune punând aici întreaga lor inimă mă vor ajuta să fac cerurile cele noi și pământul cel nou la care nu încetez să lucrez.
Și astfel, descoperirea Iubirii, primirea înăuntru a Iubirii infinite va fi o creație nouă. Iubirea dorește în foecare clipă să creeze printre voi mai multă iubire.
0 Comments