Din Faptele Apostolilor (4:13-22)

13. Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau; şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus.
14. Pe de altă parte, văzându-l pe omul cel tămăduit stând cu ei, nimic n’aveau de zis împotrivă.
15. Dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei,
16. zicând: „Ce vom face noi cu oamenii aceştia? Cum că prin ei s’a făcut o minune învederată, vădit le este tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, şi noi nu putem tăgădui.
17. Dar ca nu cumva să se răspândească mai mult în popor, să-i ameninţăm, pentru ca nici unui om să nu-i mai vorbească ei în numele acesta”.
18. Şi chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască şi nici să mai înveţe în numele lui Iisus.
19. Iar Petru şi Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecaţi dacă înaintea lui Dumnezeu este drept să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu;
20. că noi nu putem să nu vorbim despre cele ce-am văzut şi-am auzit”.
21. Iar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip să-i pedepsească, din pricina poporului; că toţi Îl slăveau pe Dumnezeu pentru ceea ce se făcuse.
22. Căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult de patruzeci de ani.

Din Evanghelia după Ioan (5:17-24)

17. Iar Iisus le-a răspuns: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez”.
18. Deci pentru aceasta căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.
19. Dar Iisus le-a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu-L va vedea pe Tatăl făcând; căci pe cele ce le face El, pe acestea şi Fiul asemenea le face.
20. Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi lucruri mai mari decât acestea Îi va arăta, pentru ca voi să vă miraţi.
21. Că precum Tatăl îi învie pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce El voieşte.
22. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului,
23. pentru ca toţi să-L cinstească pe Fiul aşa cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu-L cinsteşte pe Fiul nu-L cinsteşte pe Tatăl Carele L-a trimis.
24. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă.

2. Dar eu te cunosc

Copilul meu, tu nu ai știut ce ești. Tu nu te-ai cunoscut încă. Cu alte cuvinte, tu nu te-ai cunoscut cu adevărat ca obiect al Iubirii mele. Și, ca urmare, tu nu ai cunoscut ceea ce ești întru mine, precum și întregul potențial care se află în tine.

Trezește-te din acest somn și din aceste vise urâte. Nu vezi din tine însuți, în anumite ceasuri de adevăr, decât eșecurile și înfrângerile, căderile, murdăriile, poate chiar crimele. Nu acesta este adevăratul tău eu, eul tău cel mai profund.

Sub toate acestea, în spatele tuturor acestora, sub păcatul tău, în spatele tuturor acestor nesocotințe și cusururi, eu însumi – eu! – te văd.

Te văd și te iubesc. Tocmai pe tine te iubesc. Nu este vorba de răul pe care îl faci, acest rău pe care nu trebuie să-l uităm, nici să-l negăm, nici să-l atenuăm (este oare negrul alb?). Dar, dedesubt, încă și mai profund, eu văd altceva, care încă trăiește.

Măștile pe care le porți, deghizările pe care le îmbraci pot chiar să te disimuleze în ochii altora și chiar în proprii tăi ochi. Dar ele nu pot să te ascundă de mine. Eu te urmez chiar acolo unde nimeni nu te-a urmat vreodată.

Această privire, care nu mai este clară, la fel și febrila ta lăcomie ce gâfâie către ceea ce îți pare intens, și toate convulsiile precare, precum și asprimea ta și zgârcenia inimii, toate acestea le separ de tine. Le rup de tine. Le arunc departe de tine.

Asculta! Nimeni nu te înțelege cu adevărat. Dar eu te înțeleg. Aș putea să spun despre tine lucruri atât de mari, atât de frumoase! Despre tine aș putea să le spun, nu despre acest „tine” pe care puterea tenebrelor l-a rătăcit atât de des, ci despre tine – acela care doream să fi fost -, despre tine – care rămâi în gândul mine și în intenția mea de iubire -, despre acel tine care ar putea încă să fie vizibil.

Fă să fii – vizibil – ceea ce ești în gândul meu! Fii cea din urmă realitate a ta însăți! Fă active puterile pe care le-am pus în tine!

Nu este în niciun bărbat și în nicio femeie vreo putință de frumusețe și bunătate care să nu fie și în tine. Nu există niciun dar divin la care să nu îți fie cu putință să năzuiești. Căci tu le vei primi pe toate împreună dacă iubești împreună cu mine și în mine.

Orice ai fi putut face în trecutul tău, eu rup legăturile tale. Și dacă rup legăturile tale, ce te împiedică oare să te ridici și să mergi?