Din Faptele Apostolilor (4:1-10)

1. Pe când vorbea către popor, au venit asupra lor preoţii, căpetenia templului şi saducheii,
2. tulburaţi că ei învaţă poporul şi vestesc întru Iisus învierea din morţi.
3. Şi punând mâna pe ei, i-au pus sub pază până a doua zi, căci acum era seară.
4. Iar mulţi din cei ce auziseră cuvântul au crezut, şi numărul bărbaţilor a ajuns ca la cinci mii.
5. Şi a fost că a doua zi s’au adunat căpeteniile lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim,
6. şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc,
7. şi punându-i la mijloc, i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui aţi făcut voi aceasta?”
8. Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Căpetenii ale poporului şi bătrâni ai lui Israel,
9. dacă noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de bine unui om bolnav, prin Cine a fost el vindecat,
10. fie-vă cunoscut vouă tuturor şi întregului popor Israel că întru numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru El stă acesta sănătos înaintea voastră!

Din Evanghelia după Ioan (3:16-21)

16. Că într’atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr’Însul.
18. Cel ce crede într’Însul nu este judecat, dar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
19. Iar judecata, aceasta este: că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele.
20. Că tot cel ce face rele urăşte Lumina şi nu vine la lumină, pentru ca să nu i se vădească faptele;
21. dar cel ce face adevărul vine la Lumină, pentru ca faptele lui să se arate că întru Dumnezeu sunt săvârşite”.

1. Ție, oricine ai fi…

Oricine ai fi, orice ai fi, spune Domnul Iubire, acum pe tine mâna mea o pun.

Gestul acesta dorește să-ți spună că te iubesc și că te chem la mine.

Niciodată nu am încetat să te iubesc, să îți vorbesc, să te chem la mine. Se întâmpla uneori în tăcere și solitudine. Uneori acolo unde alții erau adunați în numele meu.

Această chemare adesea nu ai auzit-o, fiindcă nu o ascultai. Adesea tot așa de bine o sesizai, dar într-un mod vag și confuz. Uneori erai foarte aproape să-mi dai răspunsul care încuviințează. Uneori mi-ai oferit acest răspuns, dar fără un efect  de durată. Te dăruiai fiorului de a mă auzi. Te retrăgeai dacă trebuia să iei o decizie.

Niciodată însă nu te-ai consacrat definitiv, total și exclusiv ascultării Iubirii.

Iată! Chiar și acum, încă vin la tine. Doresc încă să-ți mai vorbesc. Te doresc pe de-a-ntregul. O spun din nou: Iubirea te vrea într-un mod total și exclusiv.

Îți voi vorbi în ascuns, în taină, lăuntric. Ascultă ceea ce buzele urmează să-ți spună șoptit, ceea ce ele doresc să murmure pentru tine.

Eu sunt Iubirea – Domnul tău. Dorești oare să intri în viața Iubirii?

Nu este vorba de o stare de tandrețe călduță. Este vorba de a intra în incandescența Iubirii.

Aici este adevărata convertire, convertirea la Iubirea incandescentă.

Dorești să devii altul decât acela care ai fost, decât acela care ești? Dorești să fii acela care este pentru alții acest Altul și cu acest Altul prin care fiecare ființă are existență? Dorești să fii fratele tuturor, fratele întregii lumi?

Ascultă ceea ce Iubirea mea ar dori să îți spună.