Și-n Ziua Bucuriei
să ne-amintim de Seara
când ucenicii-n lacrimi
stăteau lângă Iisus,
când, ascultând la Domnul,
își presimțeau povara
pe care fiecare
o vor avea de dus…
Ce veșnică-a fost Clipa
când Mîinile Lui sfinte
se înălțau spre Ceruri,
iar glasu-I liniștit
rostea: – sosit-a Ceasul,
Preabunule Părinte,
să-L proslăvești pe Fiul
ce-n veci Te-a proslăvit!
… Ce clipă de cutremur
e sfânta-I rugăciune,
ce strânsă părtășie
ne vrea El, mai presus
El vrea ai Lui și-n lupte
și-n jertfe să se-adune,
nedespărțiți în totul,
așa cum El a spus.
(Traian Dorz)
0 Comments