aşa grăieşte Domnul:
Din Prorocia lui Isaia (1, 19-31; 2, 1-3)
19. şi de veţi vrea şi-Mi veţi da ascultare, bunătăţile pământului veţi mânca.
20. Dar de nu veţi vrea şi nu-Mi veţi da ascultare, de sabie veţi fi mâncaţi; căci gura Domnului a grăit acestea.
21. Cum a ajuns ea desfrânată, cetatea cea plină de credincioşie, Sionul, plină cândva de judecată, în care sălăşluia dreptatea, iar acum… ucigaşii!
22. Argintul tău n’are nici un preţ, cârciumarii tăi pun apă’n vin;
23. mai-marii tăi sunt răzvrătiţi mână’n mână cu hoţii, se dau în vânt după mită şi umblă după foloase; orfanului nu le iau apărarea, iar pricina văduvelor nu o iau în seamă.
24. Drept aceea, aşa zice Stăpânul, Domnul Atotţiitorul: Vai vouă, puternici ai lui Israel, că nu va înceta mânia Mea asupra celor potrivnici şi judecată voi face asupra vrăjmaşilor Mei;
25. şi mâna Mi-o voi aduce peste tine şi ca prin foc te voi curăţi; pe cei răzvrătiţi îi voi da pieirii, pe nelegiuiţi îi voi alunga de la tine şi pe toţi trufaşii îi voi smeri;
26. pe judecătorii tăi îi voi aşeza ca mai’nainte, şi pe sfetnicii tăi ca la’nceput. După toate acestea vei fi numită Cetatea Dreptăţii, credincioasa cetate-mamă, Sion.
27. Căci robimea ei va fi mântuită cu judecată şi cu milă.
28. Dar nelegiuiţii şi păcătoşii împreună vor fi zdrobiţi, iar cei ce L-au părăsit pe Domnul vor fi şi ei nimiciţi.
29. Că se vor ruşina de idolii lor în care le-a fost voia şi le va crăpa obrazul de grădinile în care le-a fost pofta.
30. Că vor fi ca un molid în desfrunzire şi ca o grădină lipsită de apă;
31. tăria lor va fi ca puzderiile de câlţi, lucrările lor ca scânteile focului, şi vor arde nelegiuiţii laolaltă cu păcătoşii, şi nu va fi cine să-i stingă.
1. Cuvântul care s’a făcut către Isaia, fiul lui Amos, despre Iudeea şi despre Ierusalim.
2. Că’n zilele de pe urmă fi-va muntele Domnului – cu casa lui Dumnezeu – la vedere pe culmea munţilor şi se va înălţa deasupra colinelor şi toate neamurile vor veni la el.
3. Şi multe neamuri vor merge şi vor zice: Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacob!; El ne va spune nouă calea Sa; iar noi vom merge pe ea, că din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim cuvântul Domnului.
Din Cartea Facerii (1, 14-23)
14. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie ’ntru tăria cerului luminători care să lumineze pământul, să despartă ziua de noapte şi să fie ei spre semne şi spre anotimpuri şi spre zile şi spre ani,
15. şi să fie ei întru tăria cerului luminători să lumineze pământul!” Şi a fost aşa:
16. Dumnezeu i-a făcut pe cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare spre stăpânirea zilei şi luminătorul cel mai mic spre stăpânirea nopţii, şi stelele.
17. Şi le-a pus Dumnezeu întru tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
20. Şi a zis Dumnezeu: „Puiască apele puiţă de fiinţe vii; şi păsări să zboare peste pământ în largul tăriei cerului!” Şi a fost aşa:
21. A făcut Dumnezeu înotătoarele cele mari şi toate fiinţele vii care mişună, şi pe care apele le puiesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
22. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi le-a zis: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; şi păsările să se înmulţească pe pământ!”
23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
Din Proverbele lui Solomon (1, 20-33)
20. Înţelepciunea prin răspântii îşi înalţă glasul şi pe uliţe vorbeşte deschis,
21. pe coamele zidurilor îşi face vestirea, la porţile celor puternici se aşază şi la porţile cetăţii cu îndrăznire grăieşte:
22. – Atâta timp cât nevinovaţii vor ţine de mână dreptatea, ei nu vor fi ruşinaţi; dar nemintoşii poftitori de batjocură, necredincioşi făcându-se, au urât priceperea
23. şi vinovaţi s’au făcut spre mustrare. Iată, graiul suflării mele clocotitor se face pentru voi şi am să vă învăţ cuvintele mele.
24. Că am strigat şi nu m’aţi ascultat, şi v’am întins cuvinte şi nu aţi luat aminte;
25. ci sfaturile mele le-aţi defăimat şi mustrările mele nu le-aţi luat în seamă.
26. De aceea şi eu voi râde la nimicirea voastră şi mă voi veseli când vă va veni pieirea
27. şi când fără de veste va da peste voi huietul şi când ca un vifor se va’ntâmpla surparea sau când vor da peste voi necaz şi împresurare, sau când cu vuiet veţi pieri.
28. Atunci voi mă veţi chema şi eu nu voi auzi, cei răi mă vor căuta şi nu vor da de mine;
29. pentru că ei au urât înţelepciunea, iar frica de Dumnezeu nu şi-au ales-o,
30. nici la sfaturile mele n’au vrut să ia aminte, iar mustrările mele le-au batjocorit.
31. De aceea mânca-vor ei din roadele purtării lor şi de necurăţia lor vor fi sătui;
32. strâmbătatea făcută pruncilor îi va ucide şi proba de foc îi va nimici pe cei necuraţi.
33. Dar cel ce mă ascultă întru nădejde va sălăşlui şi fără spaima răului va avea odihnă.
Reflecții pentru oameni ocupați, maica Vassa
Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va face omul este în afară de trup; dar cel ce se desfrânează, păcătuieşte în trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Cel ce este întru voi, Cel pe care de la Dumnezeu Îl aveţi?; şi că voi nu sunteţi ai voştri?: căci cu preţ aţi fost cumpăraţi! Slăviţi-L dar pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu! (1 Corinteni 6:18-20)
Biserica ne atrage atenția asupra unui participant esențial în călătoria postului, trupul, și mai exact, sexualitatea. Apostolul spune – în cazul în care evităm să privim cu rugăciune acest aspect al ființei noastre omenești – nu știți, nu înțelegeți, nu contemplați și nu îmbrățișați cu recunoștință faptul că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt Care este în voi? Apoi spune slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru; nu doar în ceea ce mâncați și beți, ci și în comportamentul vostru sexual.
Astăzi mi se amintește faptul simplu, dar uimitor, că sexualitatea, ca și foamea și setea, este o capacitate lăsată de Dumnezeu. Ea poate conduce la creștere și viață nouă atunci când este așezată acolo unde îi este locul, în slujba slavei lui Dumnezeu. Însă ea poate să oprească creșterea, dacă îmi canalizez acest dar al lui Dumnezeu în mod egoist, căutând doar împlinirea plăcerii proprii; dacă ascund acest dar de Dumnezeu sau nu mă străduiesc să tratez chestiunile de natură sexuală prin prisma rugăciunii, sau dacă refuz să Îi dau Lui ceea ce nu este al meu. Aceasta este a Lui, fiindcă El a pus-o acolo. Așa că vreau ca voia Lui să se facă în mintea și în sufletul meu și vreau să-I predau Lui toate cele ale mele.
0 Comments