aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola sobornicească a Sfântului apostol Iuda (1:1-15)
1. Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui Iacob, celor care sunt chemaţi, iubiţi întru Dumnezeu-Tatăl şi păstraţi pentru Iisus Hristos:
2. Înmulţească-vi-se mila, pacea şi iubirea!
3. Iubiţilor, punându-mi eu toată sârguinţa în a vă scrie despre mântuirea noastră obştească, m’am văzut nevoit să vă scriu şi să vă îndemn ca să vă luptaţi pentru credinţa care odată pentru totdeauna le-a fost dată sfinţilor.
4. Căci printre voi s’au strecurat unii oameni mai demult rânduiţi spre această osândă, nelegiuiţi care prefac în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi-L tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Iisus Hristos.
5. Vreau dar să vă amintesc vouă, celor ce odată pentru totdeauna le-aţi ştiut pe toate acestea, că Domnul, după ce l-a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, după aceea i-a dat pierzării pe cei ce n’au crezut.
6. Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci şi-au părăsit locaşul, i-a pus în pază sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata Zilei celei Mari;
7. aşa cum Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care’n acelaşi chip ca ele s’au dat la desfrânare şi au umblat după trup nefiresc, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic.
8. Tot astfel şi aceşti visători: pângăresc trupul, leapădă Stăpânirea şi blasfemiază Slăvile.
9. Dar Mihail, arhanghelul, când i se împotrivea diavolului certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n’a îndrăznit să-i aducă judecată defăimătoare, ci a zis: „Ceartă-te pe tine Domnul!”
10. Aceştia însă blasfemiază tot ceea ce nu cunosc; dar cele pe care ei le cunosc fireşte, ca dobitoacele necuvântătoare, întru ele-şi găsesc pieirea.
Din Evanghelia după Luca (22:39-42, 45-71)
39. Şi a ieşit şi S’a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; şi după El s’au dus şi ucenicii Săi.
40. Şi când a sosit în acel loc, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită”.
41. Şi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga
42. zicând: „Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine… Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!”
45. Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenici şi i-a găsit adormiţi de întristare.
46. Şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită”.
47. Şi’n timp ce El încă vorbea, iată o gloată; şi’n fruntea ei venea cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece; şi s’a apropiat de Iisus ca să-L sărute.
48. Iar Iisus i-a zis: „Iuda, prin sărutare-L vinzi tu pe Fiul Omului?…”.
49. Iar cei de lângă El, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, vom lovi cu sabia?…”.
50. Şi unul din ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă.
51. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Pân’aici!, mai mult, nu!” Şi atingându-Se de urechea aceluia, l-a vindecat.
52. Şi a zis Iisus către arhiereii, căpeteniile templului şi bătrânii care veniseră asupră-I: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege.
53. În toate zilele eram cu voi în templu şi nu v’aţi întins mâinile asupră-Mi… Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului!”
54. Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au împins în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe.
55. Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor.
56. Şi o slujnică, văzându-l cum şedea la foc şi cătând asupră-i, a zis: „Şi acesta era cu el!”
57. Dar el s’a lepădat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc!”
58. Şi peste puţin timp, un altul văzându-l, i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei!” Petru însă a zis: „Omule, nu sunt!”
59. Şi după ce a trecut cam un ceas, un altul susţinea, zicând: „Negreşit, şi acesta a fost cu el, că e galileean”.
60. Iar Petru a zis: „Omule, nu ştiu ce spui!…”. Şi îndată, când el încă nu sfârşise vorba, a cântat cocoşul.
61. Şi întorcându-Se Domnul, a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, că-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”.
62. Şi, ieşind afară, a plâns cu amar.
63. Iar bărbaţii care-L păzeau pe Iisus Îl batjocoreau şi-L băteau
64. şi, acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: „Ghiceşte, care este cel ce te-a lovit?…”.
65. Şi multe altele spuneau împotrivă-I, defăimându-L.
66. Şi când s’a făcut ziuă s’au adunat bătrânii poporului – arhiereii şi cărturarii – şi L-au dus în sinedriul lor
67. şi I-au zis: „Spune-ne nouă dacă eşti tu Hristosul”. Şi El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede;
68. dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde şi nici nu Mă veţi elibera.
69. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu”.
70. Iar ei cu toţii au zis: „Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?…”. Şi El le-a zis: „Voi o spuneţi, că Eu sunt”.
71. Şi ei au zis: „Ce trebuinţă mai avem de mărturie? că noi înşine din gura lui am auzit-o!”
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Iar ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan ţin posturi dese şi fac rugăciuni; tot aşa şi ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă şi beau”. Iar Iisus le-a zis: „Puteţi oare să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei; atunci, în acele zile, vor posti”. Le-a spus şi o parabolă: „Nimeni nu rupe petic dintr’o haină nouă şi-l pune la haină veche; altfel, cea nouă se rupe, iar peticul luat din cea nouă nu se potriveşte cu cea veche.” (Luca 5:33-36)
Ucenicii lui Hristos sunt începători în ceea ce privește viața duhovnicească. Hristos a ales oameni cu diverse meserii, precum cea de pescar sau de perceptor. Astfel, în acest moment, ei sunt bebeluși, bucurându-se de primii lor pași împreună cu El, Care este tot timpul cu ei, așa cum un părinte iubitor este lângă un copil mic. Încă nu este timpul pentru activități de adulți, printre care, se pare, se numără și postul. În acest moment, ucenicilor, precum copiilor, li se dă să mănânce și să bea oricând au nevoie.
Acest pasaj îmi amintește de simplul fapt că viața în Hristos nu începe, în etapele sale timpurii, cu asceza aspră. De fapt, poate fi dăunător să te împovărezi pe tine însuți sau să îi împovărezi pe alți credincioși cu reguli și rânduieli ascetice, fiindcă cel nou se va rupe. Trupul, în starea de foame sau de oboseală, poate să devină confuz și să descurajeze sufletul celui care are încă nevoie de grija tandră și iubitoare a unui copil în Hristos.
Astăzi Îi cer lui Dumnezeu înțelepciunea Sa atunci când vine vorba de partea fizică a vieții duhovnicești. Vreau să Îl las pe Dumnezeu să mă educe în moduri potrivite și sănătoase pentru creșterea mea întru El. Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale!
0 Comments