aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua sobornicească a Sfântului apostol Petru (3:1-18)
1. Iubiţilor, aceasta este acum a doua epistolă pe care v’o scriu; în amândouă vă trezesc în amintire judecata limpede,
2. ca să vă aduceţi aminte de cuvintele cele mai’nainte grăite de sfinţii profeţi şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, dată prin apostolii voştri.
3. Mai întâi pe aceasta trebuie s’o ştiţi: că’n zilele cele de apoi vor veni cu batjocură batjocoritori care vor trăi după poftele lor
4. şi vor zice: Unde este făgăduinţa venirii „Lui”? că de când au adormit părinţii, toate rămân aşa ca de la’nceputul zidirii…
5. Fiindcă ei se fac a nu şti că, la cuvântul Domnului, cerurile erau de demult şi că pământul s’a închegat din apă şi prin apă,
6. că prin ele a pierit lumea de atunci, înecată de apă.
7. Cât despre cerurile şi pământul de acum, ele prin acelaşi cuvânt sunt ţinute şi păstrate pentru focul din Ziua Judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi.
8. Dar pe aceasta una să n’o uitaţi, iubiţilor: o singură zi înaintea Domnului este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca o singură zi.
9. Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung-rabdă pentru voi, nevrând El ca vreunul să piară, ci ca toţi să ajungă la pocăinţă.
10. Dar Ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile arzând se vor desface şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.
11. Dacă acestea toate astfel se vor desfiinţa, cât de mare e trebuinţa ca voi să umblaţi întru viaţă sfântă şi’n cucernicie,
12. aşteptând şi grăbind venirea Zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!
13. Dar noi, potrivit făgăduinţelor Lui, aşteptăm ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea.
14. Pentru aceea, iubiţilor, de vreme ce voi pe acestea le aşteptaţi, străduiţi-vă să fiţi aflaţi de El fără prihană şi fără vină, în pace,
15. iar îndelungă-răbdarea Domnului nostru socotiţi-o mântuire, aşa cum şi iubitul nostru frate Pavel v’a scris după înţelepciunea dată lui,
16. cum vorbeşte el despre toate acestea în epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc – ca şi pe celelalte Scripturi – spre a lor pierzare.
17. Aşadar, iubiţilor, cunoscându-le voi de mai’nainte pe acestea, păziţi-vă ca nu cumva, târâţi de rătăcirea nelegiuiţilor, să cădeţi din întărirea voastră;
18. ci creşteţi în harul şi’n cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. Lui fie-I slava: şi acum, şi’n ziua veacului! Amin.
Din Evanghelia după Marcu (13:24-31)
24. Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina.
25. Şi stelele vor cădea din cer şi puterile cele din ceruri se vor clătina.
26. Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă.
27. Şi atunci pe îngerii Săi îi va trimite şi pe aleşii Săi îi va aduna din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
28. Învăţaţi de la smochin parabola: Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara e aproape.
29. Tot aşa şi voi, când le veţi vedea pe acestea plinindu-se, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi.
30. Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi.
31. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
…vină împărăţia Ta… (Matei 6:10)
Când vine vorba de împărății, am astăzi o multitudine de variante pentru a alege în care să locuiesc. Pot alege să mă joc de-a regele eu însumi, încercând să controlez pe oricine și orice în jurul meu. Sau pot să fac dintr-o persoană sau dintr-un lucru autoritatea mea supremă și apoi să depind de această persoană sau lucru, în așa fel încât aceasta să-mi determine acțiunile, aspirațiile, starea sufletească și așa mai departe. Dar știu, în acest punct al vieții mele, că aceste două opțiuni mă conduc pe un drum nefericit; un drum caracterizat fie de autosuficiența singuratică, fie de dependența împovărătoare.
Sunt recunoscător astăzi pentru diferitele situații prin care trec. Îmi amintesc de rugăciunea Tatăl nostru, care îmi vorbește despre împărăția în care sunt chemat (dar nu obligat) să intru, în libertate: Împărăția Ta; Împărăția lui Dumnezeu. Eu îmi afirm această alegere și la începutul fiecărei Sfinte Liturghii: preotul rostește Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, iar eu cânt Amin!
Îmi reafirm acest Amin în această dimineață, spunând: Vină Împărăția Ta, cu propriile sale legi, gravitând în jurul Crucii. Ea are propriile ei priorități și propria logică, insuflate de Cuvântul. Vreau să Îl las pe El să îmi fie astăzi Rege. Căci a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
0 Comments