Imnul Heruvic (Sfânta Liturghie)
Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim și făcătoarei-de-viață Treimi întreit sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească acum să o lepădăm, ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngerești. Aliluia, aliluia, aliluia.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

[Iisus] S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga zicând: „Părinte, …” (Luca 22:41-42)

Iisus a îngenuncheat și S-a rugat. Eu știu că există diverse forme exterioare și interioare de rugăciune. De exemplu, putem merge la serviciu, făcând ceea ce trebuie să facem, și să fim constant conștienți de prezența lui Dumnezeu, chemându-L în tăcere, din inimă, sau poate șoptind rugăciunea noastră către El de-a lungul zilei.

O prietenă de-a mea, care este o mamă foarte ocupată și are  mai mulți copii mici, mi-a spus recent că face aceasta. Dar a adăugat apoi că, din când în când, trebuie să îngenuncheze la rugăciune, fiindcă este o poziție mai receptivă. Această analiză mi s-a părut foarte utilă: într-adevăr, primim harul lui Dumnezeu nu doar în suflet, ci și în trup. Deci comuniunea cu Dumnezeu prin rugăciune implică întreaga ființă, suflet și trup, implică acțiuni fizice, precum îngenuncherea.

Astăzi îmi fac timp să îngenunchez în fața lui Dumnezeu în rugăciune, chiar și pentru puțin timp. Vreau să fiu mai receptiv față de harul Său, atât în trup, cât și în suflet.