Imnul Heruvic (Sfânta Liturghie)
Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim și făcătoarei-de-viață Treimi întreit sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească acum să o lepădăm, ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngerești. Aliluia, aliluia, aliluia.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola a doua sobornicească a Sfântului apostol Petru (1:20-21; 2:1-9)

20. Dar mai’nainte de toate, voi pe aceasta s’o ştiţi: nici o profeţie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;
21. pentru că profeţie nu s’a făcut niciodată din voia omului, ci purtaţi de Duhul Sfânt au grăit oameni din partea lui Dumnezeu.
1. Dar au fost în popor şi profeţi mincinoşi, după cum şi’ntre voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura erezii pierzătoare şi, tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce loruşi grabnică pieire.
2. Şi mulţi le vor urma destrăbălările, iar calea adevărului va fi blasfemiată din pricina lor.
3. Şi’n lăcomie vă vor înşela cu vorbe prefăcute, ei, a căror osândă de mult pregătită nu zăboveşte şi a căror pierzare nu dormitează.
4. Că dacă Dumnezeu nu i-a cruţat pe îngerii care-au păcătuit, ci’n iad i-a zvârlit şi’n lanţuri de’ntuneric i-a dat să fie ţinuţi spre judecată;
5. şi dacă n’a cruţat lumea cea veche, ci l-a păstrat numai pe Noe, al optulea ins, propovăduitor al dreptăţii, atunci când a adus potopul peste o lume de necredincioşi;
6. şi dacă cetăţile Sodomei şi Gomorei le-a prefăcut în cenuşă, osândindu-le la pieire şi dându-le pe ele drept pildă necredincioşilor din viitor;
7. şi dacă pe dreptul Lot l-a izbăvit, pe el, cel întristat de traiul desfrânat al celor nelegiuiţi
8. – pentru că dreptul acesta, locuind între ei, zi de zi îşi chinuia sufletul său cel drept din pricina faptelor lor nelegiuite pe care le vedea şi auzea –,
9. ”toate acestea, pentru că” Domnul ştie să-i scape din încercări pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze spre a fi pedepsiţi în Ziua judecăţii,

Din Evanghelia după Marcu (13:9-13)

9. Luaţi seama la voi înşivă. Că din pricina Mea vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta înaintea conducătorilor şi a împăraţilor, spre mărturie lor.
10. Şi trebuie ca mai întâi Evanghelia să se propovăduiască la toate neamurile.
11. Iar când vă vor duce să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce vi se va da vouă în ceasul acela. Că nu voi sunteţi cei ce veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.
12. Şi frate pe frate va da la moarte, şi tată pe fiu; şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi-i vor ucide.
13. Şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Când părinţii L-au adus înlăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: „Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, că văzură ochii mei mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperire neamurilor şi slavă poporului Tău Israel”. Iar tatăl şi mama Sa se mirau de cele ce se grăiau despre El. (Luca 2:27-33)

Două lucruri apar în acest pasaj: 1. uimirea și 2. predarea. Pe de o parte, Sfântul Simeon este plin de uimire văzându-L pe Prunc și pe „părinții” Lui. Așa că Îl ia pe Hristos în brațele sale și Îl binecuvântează pe Dumnezeu, rostind vestita sa profeție – o profeție nu doar despre mântuirea care vine pentru toate neamurile, ci și despre moartea sa, în brațele căreia el acum se predă. Pe de altă parte, Sfântul Iosif și Maica Domnului de asemenea se miră de toate cele spuse, deoarece călătoria lor jertfelnică împreună cu acest Prunc continuă să fie plină de surprize. Cu adevărat se mirau, deoarece nu înțelegeau deplin, iar mirarea începe acolo unde se termină înțelegerea. Însă ei vor continua această călătorie, predându-se în voia lui Dumnezeu. Chiar și atunci când o sabie va trece prin sufletul Pururea Fecioarei, așa cum îi spune Simeon în următorul pasaj.

Astăzi vreau să mă opresc și să mă minunez de ceea ce Dumnezeu îmi arată în viața mea, în loc să mă lupt să dețin controlul situațiilor și oamenilor pe care El mi-i trimite astăzi. Fiindcă mântuirea este ceva sau, mai bine zis, Cineva, eu o primesc. Nu este Cineva pe Care să-L descifrez sau să-L controlez. Vreau să fiu deschis spre întâlnirea cu Hristos astăzi, cu receptivitate față de voia Sa dătătoare de lumină. În uimire față de harul Său de neînțeles și predându-mă acestuia.