aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua sobornicească a Sfântului apostol Petru (1:1-10)
1. Simeon Petru, rob şi apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră:
2. Har vouă şi pace!, înmulţească-vi-se ele întru cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Iisus, Domnul nostru!
3. Că dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi evlavie, făcându-ne să-L cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin propria Lui slavă şi prin vârtutea Sa,
4. prin care ne-a dăruit preţioase şi foarte mari făgăduinţe pentru ca, scăpaţi fiind voi de stricăciunea poftei care e’n lume, să deveniţi părtaşi ai firii celei dumnezeieşti.
5. Pentru aceasta, punându-vă întreaga sârguinţă, credinţei voastre adăugaţi-i vârtutea; vârtuţii, cunoştinţa;
6. cunoştinţei, înfrânarea; înfrânării, răbdarea; răbdării, evlavia;
7. evlaviei, prietenia frăţească; prieteniei frăţeşti, iubirea.
8. Că dacă acestea sunt în voi şi sporesc, ele nu vă vor lăsa trândavi şi nici fără roadă în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos.
9. Fiindcă cel ce nu le are e un orb, un ins cu vederea scurtă, care-a dat uitării curăţirea păcatelor lui de-odinioară.
10. De aceea, fraţilor, cu atât mai mult străduiţi-vă să vă faceţi chemarea temeinică şi alegerea, căci făcând aceasta nu veţi greşi niciodată.
Din Evanghelia după Marcu (13:1-8)
1. Şi pe când ieşea El din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: „Priveşte, Învăţătorule, ce pietre!, ce zidiri!…”.
2. Dar Iisus i-a zis: „Vezi tu aceste zidiri măreţe?: Piatră pe piatră nu va rămâne din ele, care să nu se risipească”.
3. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Petru, Iacob, Ioan şi Andrei L-au întrebat numai ei între ei:
4. „Spune-ne când vor fi acestea? Şi care va fi semnul când toate acestea va fi să se plinească?”
5. Iar Iisus a început să le spună: „Luaţi aminte, să nu vă amăgească cineva.
6. Că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi pe mulţi îi vor amăgi.
7. Iar când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci ele trebuie să fie; dar încă nu va fi sfârşitul.
8. Şi neam peste neam se va ridica şi împărăţie peste împărăţie; cutremure vor fi pe alocuri, şi foamete şi tulburări vor fi. Acestea sunt începutul durerilor naşterii.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Iar El le-a zis: „De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate din vistieria sa noi şi vechi”. (Matei 13:52)
În acest pasaj, Hristos vorbește despre cei învățați în învățătura creștină care au acces a această vistierie într-un anumit fel. Consider că aceste cuvinte sunt relevante pentru fiecare dintre noi, mai mult sau mai puțin intelectuali, care nu se mulțumește doar să creadă, ci face un efort ca să învețe despre credință și o analizează în detaliu. Această analiză ne obligă apoi să împărtășim această cunoaștere, să scoatem din această comoară, într-un fel sau altul – fie că suntem sau nu preoți. Chiar dacă slujirea mea este doar pentru mine însumi, tot reușesc să scot afară comori din cămara inimii și a minții mele.
Ce mă uimește la acest pasaj este faptul că Iisus amintește de scoaterea lucrurilor noi, nu doar a celor vechi. Și, așa cum au arătat mulți comentatori, nu se referă la Vechiul și Noul Testament, ci vrea să spună că eu sunt chemat să mă bucur de înțelesuri mereu noi ale credinței mele, în situații mereu noi, în fiecare zi. Nu sunt chemat doar să repet ce s-a spus sau s-a gândit în trecut, ci să-mi trăiesc credința în fiecare zi, să dau naștere, în contextul meu, în contextul Bisericii de astăzi, Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru aceasta Maica lui Dumnezeu este văzută în mod tradițional ca simbol al Bisericii care, în fiecare nouă generație, dă naștere Cuvântului lui Dumnezeu.
Aceasta este o perspectivă provocatoare și captivantă. De aceea îmi amintesc astăzi să o îmbrățișez, scoțând la iveală comorile Cuvântului lui Dumnezeu în contextul vieții mele, în moduri mereu noi.
0 Comments