Şi în ţinutul acela erau păstori care stăteau pe câmp şi-şi păzeau turma făcând noaptea de strajă. Şi iată, îngerul Domnului a stat lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor şi ei s’au înfricoşat cu frică mare. Şi îngerul Domnului le-a zis:
„Nu vă temeţi. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că’n cetatea lui David vi S’a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul. Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un Prunc înfăşat şi culcat în iesle”.
Şi, deodată, laolaltă cu îngerul s’a văzut mulţime de oaste cerească lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând:
„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”
Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alţii:
„Să mergem dar până la Betleem şi să vedem lucrul acesta ce s’a făcut, pe care Domnul ni l-a făcut nouă cunoscut”.
Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul ce li se grăise despre Copilul Acesta.
Şi toţi cei ce au auzit se mirau de cele ce le spuneau păstorii. Iar Maria păstra toate cuvintele acestea, punându-le întru inima ei.
Şi s’au întors păstorii slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte le-au auzit şi le-au văzut aşa cum li se spuseseră.

(Luca 2:8-20)

Perioada Crăciunului aduce cu adevărat un sentiment de pace – sau, cel puțin, poate aduce dacă și noi îngăduim acest lucru. Dacă nu lăsăm ca parcările aglomerate și bugetele strâmte să ne istovească sau dacă nu ne aglomerăm noi înșine până într-atât încât să nu avem nicio clipă de răgaz pentru a ne așeza efectiv pe un scaun și a reflecta la evenimentele minunate care s-au petrecut la primul Crăciun – așa cum a făcut Preasfânta, care păstra toate în inima ei.

Dacă alegem să ne simplificăm modul de sărbătorire și să petrecem timpul extra pregătindu-ne duhovnicește – participând la cât mai multe slujbe, citind din Biblie sau din alte cărți duhovnicești, petrecând timp în rugăciune liniștită și în contemplare –, începem să simțim această pace. Această pace a minții care ne reasigură de faptul că Dumnezeu ne poartă de grijă. Că noi contăm pentru El – atât de mult încât a făcut ce îi poruncise altădată lui Avraam să facă: L-a trimis pe Fiul Său să se jertfească. Pentru noi, cei mai ticăloși și nevrednici dintre slujitori.

Adevărata pace nu depinde de ce se întâmplă în jurul nostru. Nu depinde de circumstanțe exterioare. Pacea se află în interiorul nostru și vine de la Hristos. Ea vine la noi în clipa în care reușim să împlinim cele pe care le auzim la fiecare Dumnezeiască Liturghie: Toată grija cea lumească să o lepădăm.

Nu te mai îngrijora pentru cadourile de Crăciun – foarte puțini dintre cei din imediata noastră apropiere (copii, părinți, frați, prieteni) se află cu adevărat într-o nevoie. Nu te mai gândi la cum se îmbracă alte femei sau cum își decorează casele sau la petrecerile la care merg alți oameni. Nu mai irosi acest prețios dar al timpului îngrijindu-te de lucruri care în mod sigur într-o zi nu vor mai fi. În schimb, concentrează-te pe sufletul tău nepieritor și pe cum poți răspândi bucuria și pacea lui Hristos în jurul tău. Nu-i nevoie să citezi Scripturile sau să repovestești istoria Nașterii (deși aceste lucruri sunt minunate!); tot ce trebuie să faci este să fii persoana pe care te-a creat Dumnezeu să fii. Lasă-i pe ceilalți să Îl vadă pe Hristos în comportamentul tău. Continuă cu rugăciunea neîncetată – Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Umple-ți inima și sufletul cu aceste cuvinte și vei avea o pace interioară pe care nici cea mai haotică dintre lumi nu o va putea strivi.

 

Şi iarăşi, zice Isaia: Fi-va rădăcina lui Iesei Cel ce Se ridică să domnească peste neamuri; întru Acela neamurile vor nădăjdui. Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca prin puterea Duhului să prisosiţi întru nădejde. (Romani 15:12-13)

Şi le-au zis: „Mergeţi şi mâncaţi grăsimi şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi porţii celor ce nu au; căci ziua aceasta sfântă Îi este Domnului nostru; nu fiţi trişti, căci ea este tăria voastră. (Neemia 8:10)

Pace vă las vouă, pacea Mea v’o dau; nu precum v’o dă lumea v’o dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. (Ioan 14:27)

Bucuraţi-vă pururea întru Domnul!; şi iarăşi vă spun: Bucuraţi-vă! Tuturor oamenilor să le fie cunoscută blândeţea voastră. Domnul este aproape. De nimic nu vă’ngrijoraţi, ci’ntru totul faceţi-I cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre prin rugăciune şi rugă cu mulţumire. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte toată mintea, să vă păzească inimile şi cugetele întru Hristos Iisus. (Filipeni 4:4-7)

Şi învăţa Iisus în una din sinagogi sâmbăta. Şi iată, o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă şi era gârbovă şi nu putea nicidecum să se ridice. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, dezlegată eşti tu de neputinţa ta!” Şi Şi-a pus mâinile pe ea, şi ea îndată s’a îndreptat şi-L slăvea pe Dumnezeu. Dar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, drept răspuns a zis către mulţime: „Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; aşadar, în ele veniţi şi vă vindecaţi, dar nu în ziua sâmbetei!…”. Iar Domnul i-a răspuns, zicând: „Făţarnicilor! Fiecare din voi oare nu-şi dezleagă sâmbăta boul sau asinul de la iesle şi-l duce de-l adapă? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care, iată, de optsprezece ani a legat-o Satana, oare nu se cuvenea să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?” Şi zicând El acestea, toţi cei care-I stăteau împotrivă se ruşinau; şi toată mulţimea se bucura de toate slăvitele fapte săvârşite de El. (Luca 13:10-17)