aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Coloseni a Sfântului apostol Pavel (2: 20-23; 3: 1-3 )
20. Aşadar, dacă împreună cu Hristos aţi murit faţă de stihiile lumii, atunci de ce, ca şi cum încă aţi trăi în lume, vă supuneţi unor porunci ca:
21. „nu lua!”, „nu gusta!”, „nu atinge!”,
22. – privind lucruri care toate pier prin folosire? acestea sunt rânduieli şi învăţături omeneşti;
23. ele au, într’adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, cu a lor „religiozitate-în-sine”, cu a lor „smerenie-de-bunăvoie”, cu a lor „necruţare-a-trupului”, dar nu au nici un preţ, nici măcar pentru mulţumirea trupului.
1. Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, pe cele de sus căutaţi-le, acolo unde este Hristos şezând de-a dreapta lui Dumnezeu;
2. la cele de sus cugetaţi, nu la cele de pe pământ;
3. căci voi aţi murit, iar viaţa voastră este împreună cu Hristos ascunsă’n Dumnezeu.
Din Evanghelia după Luca (9: 23-27)
23. Şi tuturor le spunea: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, în fiecare zi să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie;
24. fiindcă tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela O va mântui.
25. Că ce-i foloseşte omului dacă va câştiga lumea’ntreagă, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi?
26. Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
27. Dar cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu!”
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
La un moment dat, Domnul nostru Se ruga într-un loc în prezența ucenicilor Săi, care nu se rugau cu El. Dintr-un anumit motiv, ei erau pur și simplu acolo (poate doar stăteau) și, când a încetat, unul dintre ei I-a zis: Doamne, învață-ne să ne rugăm. Iar Iisus i-a învățat rugăciunea Tatăl nostru.
Nu știm exact cum se ruga Domnul în acest loc unde a primit cererea ucenicilor de a-i învăța cum să se roage; nu știm dacă Hristos stătea în picioare, în genunchi, dacă se ruga în tăcere, șoptit sau cu voce tare. Oricum ar fi fost rugăciunea Lui, ucenicii și-au dat seama că ei nu știau cum să se roage.
Observ astăzi această calitate prețioasă exprimată în cerința: Doamne, învață-ne. Este disponibilitatea de a te lăsa învățat. Este abilitatea de a recunoaște nevoia mea de fi învățat și dorința de a fi învățat în călătoria mea spre mântuire. Dacă îmi este greu să mă rog sau să meditez la cuvântul Lui, sau să mă deschid față de harul Lui în timp ce muncesc sau în cadrul relațiilor cu alți oameni, vreau să Îi spun Lui: Doamne, învață-mă! Vreau să am ochi de văzut și urechi de auzit ceea ce Domnul mă învață astăzi, fie că o face prin cuvântul Său, fie prin oameni, conversații, situații, dificultăți sau oportunități care îmi ies în cale în această zi.
0 Comments