aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Coloseni a Sfântului apostol Pavel (1, 1-12)
1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei,
2. sfinţilor şi fraţilor credincioşi întru Hristos, care sunt în Colose: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos!
3. Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, întotdeauna rugându-ne pentru voi;
4. căci am auzit de credinţa voastră în Hristos Iisus şi de iubirea pe care o aveţi către toţi sfinţii
5. în virtutea nădejdii care vă este pregătită vouă în ceruri; pe ea mai dinainte aţi auzit-o în cuvântul adevărului Evangheliei
6. care a ajuns la voi; aşa cum în toată lumea ea aduce roadă şi creşte, tot astfel şi la voi, din ziua’n care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu întru adevăr,
7. aşa cum aţi învăţat de la Epafras, iubitul nostru împreună-slujitor, cel ce pentru voi este credincios slujitor al lui Hristos
8. şi care ne-a adus la cunoştinţă iubirea voastră întru Duh.
9. Iată de ce şi noi, din ziua în care am auzit-o, nu încetăm în a ne ruga pentru voi şi în a cere să vă umpleţi de cunoaşterea voii Sale întru toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească,
10. umblând cu vrednicie înaintea Domnului, pentru ca’ntru toate să-I fiţi plăcuţi, aducând roadă în toată lucrarea cea bună şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu,
11. şi după puterea slavei Sale întărindu-vă cu toată puterea spre toată stăruinţa şi îndelunga-răbdare,
12. cu bucurie mulţumind Tatălui, Celui ce v’a învrednicit să luaţi parte la moştenirea sfinţilor întru lumină,
Din Evanghelia după Luca (8, 1-3)
1. Şi a fost după aceea că El umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu; şi erau cu El cei doisprezece
2. şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni,
3. şi Ioana, femeia lui Huza – un dregător al lui Irod –, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Şi pe când El încă vorbea, iată, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o gloată mare cu săbii şi cu ciomege, trimişi de arhierei şi de bătrânii poporului. Iar trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care-l voi săruta, acela este; prindeţi-l”. Şi venind îndată la Iisus, I-a zis: „Bucură-te, Învăţătorule!” Şi L-a sărutat. Iar Iisus i-a zis: „Prietene, pentru ce ai venit?” Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins. (Matei 26:47-50)
Lecția evidentă a infamei sărutări a lui Iuda are legătură cu scopul ei denaturat. Este tot o sărutare, semnul obișnuit al bunăvoinței și/ sau al prieteniei, dar Iuda folosește sărutarea, împreună cu al său salut (Bucură-Te, Învățătorule!) ca semn pentru călăii Domnului. Aceasta este o sărutare a morții, întâi de toate pentru Iuda însuși.
În acest context, observ că mișcările mele externe, cuvintele sau acțiunile simbolice nu îmi garantează faptul că ele sunt folosite cu înțelesul lor obișnuit. De aceea trebuie să fiu atent ca intenția inimii mele să fie corespunzătoare cu scopul acțiunilor și cuvintelor mele exterioare, fie că este vorba de rugăciune sau de alt act de preaslăvire a lui Dumnezeu, sau de interacțiunea mea cu ceilalți oameni. Dacă nu voi face aceasta – și acest adevăr este neplăcut -, pot face mult rău, atât mie însumi, cât și celorlalți. Pot să alunec ușor într-o falsitate sau prefăcătorie făcută din obișnuință, pierzând legătura cu starea actuală a inimii mele și încetând să mai cresc în adevărata comuniune cu Dumnezeu și cu ceilalți. De aceea mi se amintește în rugăciunea de dinainte de Sfânta Împărtășanie: Nici sărutare Îți voi da ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisesc Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta.
Astăzi vreau să fiu atent la cuvintele și la faptele mele, pentru ca da-ul meu să fie da, iar nu-ul meu să fiu nu (Matei 5, 37). Și vreau să fiu atent să am grijă de inima mea, curățindu-mi casa în fiecare zi cu sinceritate în fața lui Dumnezeu, în fața mea și în fața celorlalți.
0 Comments