Efeseni 4, 14-15
Să nu mai fim copii, clătinaţi de valuri şi purtaţi de orice vânt de’nvăţătură încoace şi’ncolo prin viclenia oamenilor, prin meşteşugul lor de a atrage’n rătăcire; ci’n iubire trăind după adevăr, în toate să creştem întru El Care este Capul, Hristos.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Filipeni a Sfântului apostol Pavel (1, 8-14)

8. Martor îmi este Dumnezeu că pe toţi vă doresc în dorul lui Hristos Iisus.
9. Şi aceasta mă rog: ca iubirea voastră încă mai mult şi mai mult să prisosească întru cunoştinţă şi’ntru toată priceperea,
10. să le osebiţi pe cele ce sunt mai bune, pentru ca să fiţi voi curaţi şi nepoticniţi în ziua lui Hristos,
11. plini de roada dreptăţii care vine prin Iisus Hristos spre slava şi lauda lui Dumnezeu.
12. Dar vreau să ştiţi, fraţilor, că cele petrecute cu mine s’au întors mai degrabă spre sporirea Evangheliei,
13. că lanţurile mele pe care le port întru Hristos au ajuns cunoscute întregului pretoriu şi tuturor celorlalţi;
14. şi cei mai mulţi dintre fraţi, încredinţare având în Domnul prin lanţurile mele, cu mult mai mult îndrăznesc să grăiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu.

Din Evanghelia după Luca (5, 12-16)

12. Şi a fost că pe când era El în una din cetăţi, iată un om plin de lepră; şi văzându-L pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s’a rugat, zicând: „Doamne, dacă vrei, Tu poţi să mă curăţeşti”.
13. Şi întinzându-Şi mâna, S’a atins de el, zicând: „Vreau, curăţeşte-te!” Şi îndată S’a dus lepra de pe el.
14. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui: „Ci du-te, arată-te preotului, iar pentru curăţirea ta să aduci jertfă aşa cum a rânduit Moise, să le fie lor mărturie”.
15. Dar vorba despre El se răspândea şi mai mult, şi numeroase mulţimi se adunau să asculte şi să se vindece de bolile lor.
16. Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Vă rog, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să fiţi într’o vorbă şi’n sânul vostru să nu fie dezbinări; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi gând şi’n aceeaşi dreaptă judecată; fiindcă despre voi, fraţii mei, prin oameni de-ai Hloiei mi s’a făcut cunoscut că la voi sunt certuri. Şi ei spun aceasta, că fiecare din voi zice: Eu sunt al lui Pavel!, sau: Eu, al lui Apollo!, sau: Eu, al lui Chefa!, sau: Eu, al lui Hristos! Împărţitu-S’a oare Hristos? Nu cumva Pavel s’a răstignit pentru voi? sau în numele lui Pavel aţi fost botezaţi? (1 Corinteni 1:10-13)

Dezbinările dintre voi, îmi explică astăzi Sfântul Pavel, apar din așezarea tovărășiilor omenești mai presus de Cel răstignit pentru voi. Și mai departe în acest binecunoscut prim capitol din I Corinteni, apostolul subliniază rolul central al crucii și al puterii ei unificatoare, care pierde înțelepciunea înțelepților ridicându-ne deasupra caracterului dezbinător al părerilor omenești. Suntem înălțați de smerenia  și slăbiciunea lui Dumnezeu, care este mai puternică decât oamenii.

În orice dezbinări care apar între noi, fie în politica Bisericii, fie în politica națională, nu mă îndepărtez de unitatea întru același cuget și aceeași înțelegere a Celui Singur răstignit pentru noi. Facem un pas înapoi în jertfa de sine, atunci când discuțiile dintre noi se transformă într-o ceartă în care sunt ispitit să intru, lepădând Duhul călătoriei mele purtătoare-de-cruce. Fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înțeleaptă decât înțelepciunea lor și ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor. Slavă Lui!