Efeseni 4, 14-15
Să nu mai fim copii, clătinaţi de valuri şi purtaţi de orice vânt de’nvăţătură încoace şi’ncolo prin viclenia oamenilor, prin meşteşugul lor de a atrage’n rătăcire; ci’n iubire trăind după adevăr, în toate să creştem întru El Care este Capul, Hristos.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Efeseni a Sfântului apostol Pavel (6, 18-24)

18. în toată vremea rugându-vă întru Duhul prin orice rugăciune şi cerere; şi’ntru aceasta privegheaţi cu toată stăruinţa, rugându-vă pentru toţi sfinţii
19. şi pentru mine, ca oridecâteori voi deschide gura, să mi se dea cuvânt spre a face cu’ndrăznire cunoscută taina Evangheliei
20. – al cărei sol sunt eu în lanţuri –, pentru ca despre ea să vorbesc deschis, aşa cum trebuie să vorbesc.
21. Iar ca să ştiţi şi voi cum mă aflu şi ce fac, pe toate vi le va aduce la cunoştinţă Tihic, fratele iubit şi slujitor credincios întru Domnul.
22. Pentru aceasta l-am trimis la voi, ca să aflaţi cum suntem şi să vă mângâie inimile.
23. Pace fie-le fraţilor, şi iubire cu credinţă, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos.
24. Harul fie cu toţi cei ce’n curăţie Îl iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos!

Din Evanghelia după Luca (4, 22-30)

22. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului ce ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Nu este acesta oare fiul lui Iosif?…”.
23. Şi El le-a zis: „Nici o’ndoială că-Mi veţi spune zicala aceasta: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!; pe toate câte-am auzit că s’au făcut în Capernaum, fă-le şi aici, în patria ta…”.
24. Şi le-a zis: „Adevăr vă spun Eu vouă că nici un profet nu este bineprimit în patria sa.
25. Şi adevăr vă spun că multe văduve erau în Israel în vremea lui Ilie, când s’a închis cerul trei ani şi şase luni, încât foamete mare a fost în tot pământul,
26. şi la nici una din ele n’a fost trimis Ilie, ci numai în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă.
27. Şi mulţi leproşi erau în Israel în vremea profetului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s’a curăţit, ci numai Neeman Sirianul”.
28. Şi auzind acestea, toţi cei din sinagogă s’au umplut de mânie.
29. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până la sprânceana muntelui pe care le era zidită cetatea, ca să-L arunce jos.
30. Dar El, trecând prin mijlocul lor, S’a dus

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Că într’atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr’Însul. Cel ce crede într’Însul nu este judecat, dar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar judecata, aceasta este: că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele. Că tot cel ce face rele urăşte Lumina şi nu vine la lumină, pentru ca să nu i se vădească faptele; dar cel ce face adevărul vine la Lumină, pentru ca faptele lui să se arate că întru Dumnezeu sunt săvârşite. (Ioan 3:16-21)

Cât de eliberator este să fii un om care lucrează adevărul. Când sunt în adevăr, făcând ceea ce trebuie, fiind sincer cu Dumnezeu, cu mine și cu ceilalți, sunt slobozit de obiceiul de a mă ascunde tot timpul. Cel care pășește în lumina lui Dumnezeu, pas mărunt după pas mărunt, nu trebuie să se ascundă sau să se autoizoleze sau să se teamă de oameni și de opiniile lor sau de situații și de urmările lor. Deoarece credința înlocuiește frica, ura de sine și genul de judecată pe care o naște întunericul: neîncetatul deget mare în jos față de toți și de toate, inclusiv față de mine.

Astăzi voi purta cu mine acest cuvânt: judecata despre care se vorbește aici nu vine de la Dumnezeu, care L-a trimis pe Fiul Său în lume nu ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea. Astăzi mă deschid înaintea Lui, vărsând lumina Sa peste întreaga mea ființă, peste bine și peste rău. Fiindcă Fiul Său ia asupra Sa ceea ce este bine și ceea ce este rău în mine, El, Care este trimis nu ca să-mi aducă un osânditor deget mare în jos, ci harul tămăduitor al mântuirii prin El.