aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Galateni a Sfântului apostol Pavel (4:8-21)
8. Atunci însă, când voi nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce prin firea lor nu sunt dumnezei;
9. dar acum, după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu – sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu –, cum de vă întoarceţi din nou la stihiile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi vreţi să le slujiţi ca mai’nainte?:
10. ţineţi zile şi luni şi anotimpuri şi ani!…
11. Mă tem pentru voi, ca nu cumva să mă fi ostenit la voi în zadar.
12. Vă rog, fraţilor, fiţi aşa cum sunt eu, fiindcă şi eu am fost aşa cum sunteţi voi. Nu mi-aţi greşit cu nimic.
13. Dar voi ştiţi că din pricina unei slăbiciuni a trupului v’am binevestit vouă întâia oară,
14. şi voi nu mi-aţi dispreţuit încercarea care era în trupul meu, nici nu v’aţi scârbit, ci m’aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
15. Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de-ar fi fost cu putinţă, v’aţi fi scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie.
16. Am ajuns deci vrăjmaşul vostru pentru aceea că v’am spus adevărul?
17. Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă de mine ca să-i râvniţi pe ei.
18. Bine este însă ca binele să-l râvniţi întotdeauna, şi nu numai atunci când sunt eu de faţă la voi.
19. O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi!
20. Aş vrea acum să fiu la voi şi să-mi schimb felul de a vorbi, că nu mai ştiu cum să vă iau!
21. Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub lege: nu auziţi legea?
Din Evanghelia după Marcu (6:43-53)
43. Şi au luat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri de pâine şi ce rămăsese din peşti.
44. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
45. Şi El i-a silit îndată pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulţimii.
46. Iar după ce le-a dat drumul, S’a dus în munte ca să Se roage.
47. Şi făcându-se seară, corabia era în mijlocul mării, iar El singur pe ţărm.
48. Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, că vântul era împotrivă. Şi către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă mai departe pe lângă ei.
49. Iar ei, văzându-L umblând pe mare, au crezut că e nălucă şi au strigat,
50. fiindcă toţi L-au văzut şi s’au tulburat. Dar El le-a vorbit de’ndată şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”
51. Şi S’a suit la ei în corabie şi vântul s’a potolit. Şi ei erau peste măsură de uimiţi în sinea lor,
52. că nimic nu pricepuseră din minunea pâinilor, deoarece inima lor era împietrită.
53. Şi trecând marea, au venit în ţinutul Ghenizaretului şi au tras la ţărm.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Unde este înţeleptul? unde este cărturarul? unde este întrebătorul acestui veac? Oare n’a arătat Dumnezeu drept nebună înţelepciunea lumii acesteia? Că de vreme ce prin înţelepciune lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu întru’nţelepciunea lui Dumnezeu, atunci, pe cei ce cred a binevoit Dumnezeu să-i mântuiască prin nebunia propovăduirii. Şi’n timp ce Iudeii cer semne şi Elinii caută înţelepciune, noi Îl propovăduim pe Hristos-Cel-Răstignit: pentru Iudei, piatră de poticnire; iar pentru păgâni, nebunie; dar pentru cei chemaţi, şi Iudei şi Elini: Hristos-Puterea-lui-Dumnezeu-şi-Înţelepciunea-lui-Dumnezeu. (1 Corinteni 1:20-24)
Iisus Hristos, Omul desăvârșit și Dumnezeu desăvârșit, a fost răstignit într-o lume imperfectă, la un moment dat din istoria noastră imperfectă sub Ponțiu Pilat. Această poveste a CRucii, care s-a desfățurat (și continuă să se desfășoare) într-o așezare umană imperfectă, este sminteală și nebunie pentru mulți. Din aceste perspective este o poveste a eșecului total. Și totuși crucea dătătoare de viață continuă să fie calea aleasă de Dumnezeu, singura cale spre înviere. Este cale pe care El a ales-o pentru mine și nu poate fi urmată decât într-un context al imperfecțiunii – imperfecțiunea mea, imperfecțiunea comunității și a lumii mele. Într-o lume perfectă nu există cruce.
Astăzi, contemplând taina Crucii, contemplăm Crucea Istoriei – acel context imperfect în care Hristos intră în mod voit și în care El este răstignit. În acest context, noi, ca Biserică, nici măcar nu sărbătorim mari praznice precum Crăciunul împreună, pentru că noi purtăm împreună cu El și în El Crucea Istorir; istoria slăbiciunilor și a dezbinărilor noastre. Acest lucru poate fi într-adevăr văzut ca nebunie și piatră de sminteală pentru mulți. Și totuși mergem înainte, în slăbiciunile și imperfecțiunile noastre, spre lumina Învierii.
Astăzi îmi continui călătoria imperfectă, purtătoare de cruce întru Hristos puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu, Care a ales să facă această călătorie ca noi, într-o lume imperfectă.
0 Comments