Încredințând așadar inimile voastre lui Dumnezeu, Care poate să vorbească în sufletele voastre și să alunge dinlăuntrul vostru toată întristarea, să încep acum să vă predic ca de obicei, mai cu seamă că orice explicare a Scripturii este mângâiere și îmbărbătare. Așa că, deși pare că n-am să vă mai mângâi explicându-vă Scriptura, voi face același lucru. Cu asta vă voi face cunoscut că, pentru cei cu luare-aminte, toată Scriptura este mângâiere. Nu voi încerca să trec prin toată Scriptura ca să caut câteva cuvinte de mângâiere, ci, ca să vă dau o dovadă mai lămurită că orice cuvânt al Scripturii mângâie, mă voi folosi de cartea din Scriptură citită astăzi și, dacă vreți, mă voi folosi chiar de cele dintâi cuvinte ale cărții, de începutul ei, care pare că nu cuprinde nici urmă de mângâiere, ba, dimpotrică, pare străin cu totul de orice cuvânt de mângâiere.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la statui, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)