aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (9:12-15; 10:1-7)
12. Slujirea acestui dar nu numai că împlineşte lipsurile sfinţilor, ci prisoseşte şi prin multe mulţumiri către Dumnezeu:
13. având ei în faţă dovada acestei slujiri, prin ea Îl vor slăvi pe Dumnezeu pentru supunerea voastră întru mărturisirea Evangheliei lui Hristos şi pentru dărnicia prin care cu ei şi cu toţi vă faceţi părtaşi;
14. şi’n rugăciunea lor pentru voi vă vor dori, de dragul harului lui Dumnezeu care prisoseşte’n voi.
15. Mulţumire lui Dumnezeu pentru darul Său cel de negrăit!
1. Însumi eu, Pavel, vă îndemn prin blândeţea şi îngăduinţa lui Hristos – eu care de faţă sunt smerit între voi, dar, în lipsă, îndrăznesc faţă de voi –
2. Vă rog, dar, să nu mă siliţi, când voi fi de faţă, să îndrăznesc cu încrederea cu care gândesc că voi îndrăzni împotriva unora care ne socotesc că umblăm după trup.
3. Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte.
4. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii,
5. Şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos,
6. Şi gata suntem să pedepsim toată neascultarea, atunci când supunerea voastră va fi deplină.
7. Judecaţi lucrurile aşa cum se arată: dacă cineva are încredere în sine că este al lui Hristos, să gândească iarăşi de la sine aceasta, că precum este el al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.
Din Evanghelia după Marcu (3:20-27)
20. Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce.
21. Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire.
22. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii.
23. Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana?
24. Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui.
25. Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină.
26. Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit.
27. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene. Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o. Şi alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult. Şi când s-a ridicat soarele, s-a veştejit şi, neavând rădăcină, s-a uscat. Altă sămânţă a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat. Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută. (Marcu 4:3-8)
În această parabolă, Domnul vorbește despre Sine (semănătorul) și despre Cuvântul Său (sămânța) și despre noi toți (pământul), care îl auzim și apoi fie îl îmbrățișăm, fie îl ignorăm în diferite chipuri.
Mă gândesc la această parabolă din cauza unei conversații pe care am auzit-o ieri: o femeie i-a spus preotului: Părinte, merg la biserică și sunt foarte activă în această parohie. Particip săptămânal la serile de studiu al Scripturii; am citit cărți folositoare de suflet și am toate aceste aplicații pe telefonul meu care sunt foarte variate: lecturi zilnice, clipuri creștine motivaționale… Dar nu am pace și nu simt că mă rog cu adevărat lui Dumnezeu. Iar preotul i-a spus: Ei bine, în timp ce faceți toate acestea, probabil că nu-L lăsați pe Dumnezeu să vă spună un cuvânt măcar.
Nu eu am vorbit cu acest preot, dar mi-am dat seama că trebuie să-i aud răspunsul foarte înțelept. Mi-a amintit că Hristos poate adesea să-Și semene cuvintele Sale, adică să le arunce în direcția mea, dar acestea pot să se întoarcă de la mine, să se ofilească sau să dispară, fiincă eu nu le pricep cu adevărat, nu le păstrez în tăcere, în lumină și nu le ud cu regularitate – activități necesare pentru ca aceste semințe să crească. Aceasta fiindcă este posibilca eu să fiu (poate din neatenție) sufocat de propriile mele activități și cuvinte.
Astăzi îmi amintesc de parabola semănătorului și de Cine este semănătorul. Nici cuvântul meu, nici fapta mea nu mă ajută să pun început bun și să cresc duhovnicește. Mai întâi trebuie să fiu liniștit, întru El, pentru a primi, de la El, și apoi pentru a vorbi sau a acționa în El. Opriți-vă, ne spune El, și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu. (Psalmul 45: 10)
0 Comments