aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (3, 4-11)
4. Şi o astfel de încredinţare avem noi prin Hristos faţă de Dumnezeu;
5. nu că de la noi înşine am fi destoinici să pretindem ceva ca venind de la noi; dimpotrivă, destoinicia noastră e de la Dumnezeu,
6. Cel ce ne-a şi învrednicit să fim slujitori ai unui Nou Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, dar duhul face viu.
7. Iar dacă slujirea morţii, săpată în litere pe piatră, s’a făcut întru atâta slavă încât fiii lui Israel nu-şi puteau aţinti ochii la faţa lui Moise din pricina slavei feţei lui, care se veştejea,
8. atunci, slujirea Duhului, cum să nu fie ea mai mult întru slavă?
9. Că dac’a avut parte de slavă slujirea osândei, cu mult mai mult prisoseşte’n slavă slujirea dreptăţii!
10. Ba încă, în această privinţă, nici ceea ce era slăvit nu este slăvit faţă de slava cea covârşitoare.
11. Că dacă ceea ce era trecător s’a săvârşit prin slavă, cu mult mai mult va fi întru slavă ceea ce este netrecător.
Din Evanghelia după Matei (23, 29-39)
29. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că voi clădiţi mormintele profeţilor şi le împodobiţi pe ale drepţilor
30. şi ziceţi: Dac’am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n’am fi fost părtaşi cu ei la sângele profeţilor!;
31. aşa încât voi înşivă mărturisiţi că sunteţi fii ai celor ce i-au ucis pe profeţi.
32. Dar voi aţi umplut măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
34. De aceea, iată că Eu trimit la voi profeţi şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni, dintre ei veţi biciui în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate’n cetate;
35. ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat ce s’a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
36. Adevăr vă grăiesc, veni-vor acestea toate peste neamul acesta!
37. Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar voi n’aţi vrut.
38. Iată, vi se lasă casa pustie!
39. Că vă spun Eu vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Versetul de mai sus din Psalmul 115 se cântă la chinonic la toate sărbătorile închinate Maicii Domnului. De ce?
Maica lui Dumnezeu este cinstită pentru paharul crucii, pentru care Hristos S-a rugat în acea noapte în grădina Ghetsimani ca să fie luat de la El, dacă este posibil. Ea a purtat crucea împreună cu Fiul său dumnezeiesc într-o măsură mult mai mare decât orice alt creștin, decât orice alt împreună-purtător al crucii. Pentru aceasta, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se citește din epistola către filipeni (2, 5-9), care ne îndeamnă să ne amintim de crucea Lui și să avem gândul lui Hristos legat de cruce: Aveţi în voi gândirea aceasta, care era şi în Hristos Iisus Care S’a smerit pe Sine făcându-Se ascultător până la moarte – şi încă moarte de cruce! (Filipeni 2: 5, 8) Maica lui Dumnezeu a purtat crucea în mintea ei, în călătoria sa alături de Hristos.
Astfel, prin moarte, la fel ca și prin viață, ea se aseamănă lui Hristos, biruind moartea. Mormântul nu a putut să o țină, așa cum nu a putut să-L țină nici pe Fiul ei. Mutatu-te-ai la Viață, se spune în condacul Adormirii Maicii Domnului, fiind Maica Vieții.
Astăzi vreau să îi cer ajutorul și îndrumarea Maicii Domnului în călătoria mea în care îmi port crucea, la care toți suntem chemați. Aveţi în voi gândirea aceasta, îmi spune apostolul, care era şi în Hristos Iisus. Fiindcă acest gând a fost și în ea, cea plină de har, îi cer ajutorul ei oricând candela mea se stinge.
0 Comments