Din Epistola a doua către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (2, 3-16)

3. Şi pentru aceasta v’am scris eu vouă, ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind eu încredinţat despre voi toţi că bucuria mea este şi a voastră, a tuturor.
4. Că din multă supărare şi cu strângere de inimă v’am scris, cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi iubirea pe care cu prisosinţă o am către voi.
5. Iar dacă m’a întristat cineva, nu pe mine m’a întristat, ci într’o oarecare măsură – ca să nu spun mai mult – pe voi toţi.
6. Destul este pentru un astfel de om pedeapsa ce i s’a dat de către cei mai mulţi,
7. aşa încât voi, dimpotrivă, mai degrabă să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, pentru ca un astfel de om să nu fie copleşit de prea multă întristare.
8. De aceea vă rog să-i dovediţi iubire.
9. Că de aceea v’am şi scris, ca să vă’ncerc, şi prin aceasta să cunosc dacă’n toate sunteţi ascultători.
10. Iar cui îi iertaţi voi ceva, îi iert şi eu; pentru că şi eu, dacă am iertat ceva, de dragul vostru am iertat în faţa lui Hristos,
11. ca să nu ne lăsăm covârşiţi de Satana, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.
12. Şi venind eu la Troa pentru Evanghelia lui Hristos şi uşa fiindu-mi deschisă în Domnul,
13. nu mi-am avut odihnă’n duh, din pricină că nu l-am găsit pe Tit, fratele meu; aşa că m’am despărţit de ei şi am plecat în Macedonia.
14. Mulţumire fie-I adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce pururea ne face biruitori întru Hristos, şi prin noi descoperă’n tot locul mireasma cunoştinţei Sale!
15. Pentru că noi Îi suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi’ntre cei ce pier:
16. unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte; iar altora, mireasmă a vieţii spre viaţă. Şi pentru aceasta cine-i destoinic?

Din Evanghelia după Matei (23, 13-22)

13. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că închideţi împărăţia cerurilor de dinaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce intră nu-i lăsaţi să intre.
14. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că mâncaţi casele văduvelor, făcând îndelungi rugăciuni de ochii lumii; pentru aceasta mai mare osândă veţi lua.
15. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit; şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi.
16. Vai vouă, călăuze oarbe, care spuneţi: De se va jura cineva pe templu, nu-i nimic; dar de se va jura pe aurul templului, se leagă pe sine.
17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: aurul, sau templul care sfinţeşte aurul?
18. Şi mai spuneţi: De se va jura cineva pe altar, nu-i nimic; dar de se va jura pe darul de pe el, se leagă pe sine.
19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: darul, sau altarul care sfinţeşte darul?;
20. deci, cel ce se jură pe altar, se jură pe el şi pe toate câte sunt pe el;
21. iar cel ce se jură pe templu, se jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el;
22. şi cel ce se jură pe cer, se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa