Sf. Ioan Gură de Aur
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, deschide ochii şi urechile inimii mele ca să aud şi să înţeleg cuvintele Tale şi să fac voia Ta, Doamne, că pribeag sunt eu pe pământ. Nu ascunde de la mine poruncile Tale, ci deschide ochii mei ca să înţeleg măririle din Legea Ta. Căci către Tine nădăjduiesc, Dumnezeul meu, că îmi vei lumina inima. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Romani a Sfântului apostol Pavel (15, 30-33)

30. Dar vă rog, fraţilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru iubirea Duhului, ca împreună cu mine să vă luptaţi în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,
31. ca să scap de necredincioşii din Iudeea şi ca slujirea mea la Ierusalim să fie bineprimită de către sfinţi,
32. aşa ca prin voia lui Dumnezeu să vin la voi cu bucurie şi’n mijlocul vostru să-mi iau oarecare odihnă.
33. Iar Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi. Amin!

Din Evanghelia după Matei (17, 24-27; 18, 1-4)

24. Şi venind ei în Capernaum, s’au apropiat de Petru cei ce strâng dajdia şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte dajdia?”
25. „Ba da”, a zis el. Şi intrând El în casă, Iisus i-a luat-o înainte, zicând: „Ce părere ai, Simone?: Regii pământului de la cine iau dajdie sau bir? de la fiii lor, sau de la străini?”
26. El I-a zis: „De la străini”. Iar Iisus i-a zis: „Iată dar că fiii sunt scutiţi.
27. Dar ca să nu le fim lor piatră de poticnire, mergi la mare, aruncă undiţa, ia peştele care va ieşi întâi şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir. Pe acela luându-l, dă-l lor, pentru Mine şi pentru tine”.
1. În ceasul acela s’au apropiat ucenicii de Iisus, zicându-I: „Cine oare este mai mare întru împărăţia cerurilor?”
2. Şi El, chemând la Sine un copil, l-a pus în mijlocul lor
3. şi le-a zis: „Adevăr vă spun: De nu vă veţi reveni şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
4. Dar cel ce se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare întru împărăţia cerurilor.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Dar ziua a’nceput să se plece. Şi cei doisprezece au venit şi I-au spus: „Dă drumul mulţimii să se ducă prin satele şi gospodăriile dimprejur, ca să poposească şi să-şi găsească de mâncare, că aici suntem în loc pustiu”. Iar El le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce”. Şi ei au zis: „Nu avem mai mult decât cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă ne vom duce noi şi vom cumpăra hrană pentru poporul acesta”. (Luca 9:12-13)

În acest binecunoscut eveniment, Iisus nu le spune ucenicilor: Le voi da eu să mănânce. Nu, El spune: Dați-le voi să mănânce. Și, desigur, ucenicii sunt nedumeriți, fiindcă au la ei nu mai mult de cinci pâini și doi pești, iar mulțimea este uriașă, ca la cinci mii de bărbați.

Și acest lucru continuă să fie uimitor până în ziua de astăzi, că Domnul alege să ne hrănească, să ne ofere hrana Lui prin ceilalți. Acest lucru este valabil și în cazul Sfintei Împărtășanii, pe care o primesc din mâna preotului, dar și în viața de zi cu zi, când învăț să cresc din faptele, slujirea și cuvintele altor oameni. Este adevărat că și eu pot să-i hrănesc pe ceilalți, atunci când nu mă împotrivesc chemării Lui – dați-le voi să mănânce – în ciuda lipsei proviziilor cu care mă pot confrunta aici și acum, în locul meu pustiu.

Astăzi vreau să merg să mă împărtășesc de Pâinea Domnului, pe care El mi-o dă prin mâna altora. Și vreau să fiu deschis pentru a putea împărtăși darurile Lui. Fiindcă El ne cheamă pe toți să ne transformăm din oameni consumatori, care caută propriul interes, în oameni jertfelnici, care îi hrănesc pe ceilalți întru El, în locul nostru pustiu.