aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (16, 4-12)
4. Şi de se va cuveni să merg şi eu, vor merge împreună cu mine.
5. Dar la voi am să vin când voi trece prin Macedonia, că prin Macedonia trec.
6. Poate că la voi mă voi opri mai mult, sau chiar voi şi ierna, ca să mă petreceţi oriunde mă voi duce.
7. Că nu vreau să vă văd acum doar în treacăt, ci nădăjduiesc să rămân la voi câtăva vreme, dacă Domnul va îngădui.
8. Voi rămâne însă în Efes până la sărbătoarea Cincizecimii,
9. că uşă mare mi s’a deschis şi rodnică, şi sunt mulţi potrivnici.
10. Iar de va veni Timotei, vedeţi să fie la voi fără teamă; că lucrul Domnului îl lucrează ca şi mine.
11. Nimeni deci să nu-l dispreţuiască; ci să-l petreceţi cu pace, ca să vină la mine; că-l aştept cu fraţii.
12. Cât despre fratele Apollo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii; totuşi nu i-a fost voia să vină acum, dar va veni când va găsi prilej.
Din Evanghelia după Matei (21, 28-32)
28. Dar ce părere aveţi?: Un om avea doi fii. Şi a mers la cel dintâi şi i-a zis: Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea.
29. Iar el, răspunzând, a zis: Nu vreau! Dar pe urmă, căindu-se, s’a dus.
30. Şi mergând la al doilea, i-a zis tot aşa. Iar acesta i-a răspuns: Mă duc, Doamne! Dar nu s’a dus.
31. Care din aceştia doi a făcut voia tatălui?” Ei i-au zis: „Cel dintâi”. Zisu-le-a Iisus: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.
32. Că a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi nu i-aţi dat crezare, ci vameşii l-au crezut şi desfrânatele; dar voi, văzându-l, nici după aceea nu v’aţi căit, ca să-i daţi crezare.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Şi a venit în casă; şi iarăşi mulţimea s’a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. Şi auzind ai Săi, au plecat ca să-L ia de-acolo cu de-a sila, că ziceau: „Nu e’n toate minţile”. Iar cărturarii, care veniseră din Ierusalim, ziceau că El îl are pe Beelzebul şi că prin domnul demonilor îi scoate pe demoni. Şi chemându-i la Sine, le vorbea în parabole: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? (Marcu 3:20-23)
Atunci când Iisus predica, vindeca și atrăgea mulțimi de oameni oriunde mergea, atât familia Sa, cât și conducătorii religioși ai vremii, cărturarii și fariseii, voiau ca El să Se oprească. Rudele Lui erau îngrijorate de ceea ce spuneau oamenii, că Și-a ieșit din fire – deci erau preocupate de reputația familiei. În cazul conducătorilor religioși, preocuparea era autoritatea proprie, care era umbrită de acest nou Învățător. Ei erau invidioși și se temeau că-și vor pierde statutul și încercau să-L discrediteze, aruncând o umbră de îndoială asupra spiritualității Lui: prin domnul demonilor îi scoate pe demoni, spuneau ei și, desigur, Domnul demontează ușor această acuzație ilogică.
Atât familia, cât și conducătorii religioși erau motivați de preocupări egoiste. Egoismul lor îi făcea orbi față de Persoana din fața lor, Iisus Hristos, și față de darurile Sale. Pentru ei, El era un simplu obstacol în fața dorințelor și nevoilor pe care le percepeau.
Astăzi mi se amintește să fiu atent la darurile celorlalți oameni și să le prețuiesc cu mulțumire. Să ajut și să încurajez atunci când pot, în loc să-i trag pe ceilalți în jos. Fiindcă Hristos lucrează în mijlocul nostru prin ceilalți oameni, uneori în moduri care pentru mine sunt neașteptate sau chiar dezagreabile. Vreau să fac astăzi un pas înapoi dacă mă simt deranjat, invidios sau enervat de drumul altcuiva și să-L slăvesc pe Dumnezeu pentru darurile Duhului Său din fiecare persoană care mă înconjoară.
0 Comments