Troparul adormirii Maicii Domnului
Întru naştere Fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (15, 29-38)

29. Altminteri, ce vor face aceia care se botează pentru morţi? Dacă morţii nicidecum nu învie, de ce se mai botează pentru ei?
30. Şi noi, noi de ce mai înfruntăm primejdia’n tot ceasul?
31. Eu mor în fiecare zi!; v’o jur, fraţilor, pe lauda’ntru voi pe care o am întru Hristos Iisus, Domnul nostru!
32. Dacă’n planul omenesc m’am luptat eu cu fiarele’n Efes, care-mi e folosul? Dacă morţii nu învie, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri!…
33. Nu vă lăsaţi înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.
34. Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci unii n’au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun spre ruşinea voastră.
35. Dar va zice careva: Cum învie morţii? şi cu ce trup vin?
36. Nebun ce eşti! Ceea ce semeni tu nu capătă viaţă dacă nu moare.
37. Şi ceea ce semeni tu nu este trupul ce va să fie, ci un bob gol-goluţ, fie de grâu, fie de altceva din celelalte;
38. iar Dumnezeu îi dă un trup aşa cum vrea El, fiecărei seminţe un trup.

Din Evanghelia după Matei (21, 23-27)

23. Şi venind El în templu, în timp ce învăţa s’au apropiat de El arhiereii şi bătrânii poporului şi I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Şi cine ţi-a dat această putere?”
24. Răspunzând, Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt; de-Mi veţi răspunde la el, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea:
25. Botezul lui Ioan, de unde a fost?: din cer, sau de la oameni?” Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: „De vom zice: Din cer!, ne va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?;
26. iar de vom zice: De la oameni!, ne temem de popor, fiindcă toţi îl au pe Ioan ca profet”.
27. Şi ei, răspunzându-I lui Iisus, au zis: „Nu ştim”. El le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea…

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Vă aduc însă aminte, fraţilor, de Evanghelia pe care v’am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi cu tărie, prin care şi sunteţi mântuiţi dacă o ţineţi cu tărie aşa cum v’am binevestit-o eu; dacă nu, în zadar aţi crezut. Căci înainte de toate v’am predat ceea ce şi eu am primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că i S’a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; după aceea S’a arătat în acelaşi timp la peste cinci sute de fraţi – dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au adormit. (1 Corinteni 15:1-6)

În acest pasaj, apostolul le amintește corintenilor de fundamentele credinței noastre, fiindcă unii din comunitate s-au lăsat distrași de alte probleme și filosofii, care denaturau viziunea ce le fusese transmisă. Această viziune nu se va baza pe vreun argument fabricat cu măiestrie la masa vreunui filosof, nici, desigur, la tastatura vreunui blogger, ci pe experiența trăită a martorilor umani: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturiși apoi a fost văzut de mulți martori.

Astăzi mi se amintește acest fapt simplu că credința mea ține de experiența trăită, de crucea dătătoare de viață a lui Hristos și de Înviere, cu toate consecințele acestora. Credința mea nu ține de argumente care încep și se termină în mintea mea, ci de participarea mea zilnică la călătoria plină de har a crucii, călăuzit fiind cu dragoste de lumina Învierii.

Vreau să continui această experiență astăzi, amintindu-mi cu mulțumire că ea este transmisă până la mine de mulți alții care au trăit-o înainte. Ei au trăit-o și au împărtășit-o în Hristos, Care cu adevărat a înviat!