Rugăciunea lui Iisus pentru ucenici
Nu Mă rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de Cel-Rău. Ei nu sunt din lume, aşa cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevăr. Aşa cum Tu M’ai trimis pe Mine în lume, tot astfel i-am trimis Eu pe ei în lume; şi de dragul lor Mă sfinţesc Eu pe Mine Însumi, pentru ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (12, 12-26)

12. Că după cum trupul este unul şi are multe mădulare, dar toate mădularele trupului, deşi multe, sunt un trup, aşa-i şi cu Hristos.
13. Pentru că noi toţi într’un Duh ne-am botezat, pentru ca să fim un singur trup – fie Iudei, fie Elini, fie robi, fie liberi – şi toţi la un Duh ne-am adăpat.
14. Că nici trupul nu este un singur mădular, ci multe.
15. Dacă piciorul ar zice: Pentru că nu sunt mână, eu nu sunt din trup!, asta nu’nseamnă că el nu e din trup;
16. şi dacă urechea ar zice: Pentru că nu sunt ochi, eu nu sunt din trup!, asta nu’nseamnă că ea nu e din trup.
17. Şi dacă întregul trup ar fi ochi, unde-ar fi auzul? şi dacă ar fi pe de-a’ntregul auz, unde-ar fi mirosul?
18. Dar aşa cum e, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare din ele, aşa cum a vrut El.
19. Dacă ele toate ar fi un singur mădular, unde-ar fi trupul?
20. Dar aşa cum e, sunt multe mădulare, dar un singur trup.
21. Şi nu poate ochiul să-i zică mâinii: N’am nevoie de tine!; sau, tot aşa, capul să le zică picioarelor: N’am nevoie de voi!
22. Dimpotrivă, cu mult mai mult: mădularele trupului socotite a fi mai slabe, ele sunt mai trebuincioase;
23. şi pe cele ce ni se par că sunt mai de necinste ale trupului, pe acelea cu mai multă cinstire le încingem, şi cele necuviincioase ale noastre au parte de mai multă cuviinţă,
24. de care cele cuviincioase ale noastre nu au nevoie. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinstire celui căruia îi lipseşte,
25. ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.
26. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă cu el; şi dacă un mădular este slăvit, toate mădularele se bucură cu el.

Din Evanghelia după Matei (18, 18-22; 19, 1-15)

18. Adevăr vă grăiesc: Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer.
19. Vă mai spun că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra unui lucru pe care-l vor cere, li se va da lor de către Tatăl Meu Cel ce este în ceruri.
20. Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”.
21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: „Doamne, de câte ori va greşi fratele meu faţă de mine şi eu îi voi ierta? oare până de şapte ori?”
22. Iisus i-a zis: „Nu-ţi spun că până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.
1. Şi a fost că după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii, peste Iordan.
2. Şi au mers după El mulţimi numeroase şi i-a vindecat pe ei acolo.
3. Şi au venit la El fariseii, ispitindu-L şi zicând: „Se cuvine oare ca omul să-şi lase femeia dintr’o pricină oarecare?”
4. Iar El, răspunzându-le, a zis: „N’aţi citit că Acela Care i-a făcut de la’nceput, bărbat şi femeie i-a făcut?,
5. şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup;
6. aşa încât nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”.
7. Ei I-au zis: „Atunci, de ce Moise a rânduit să-i dea carte de despărţire şi s’o lase?”
8. El le-a zis: „Din pricina învârtoşării inimii voastre v’a dat voie Moise să vă lăsaţi femeile, dar la început n’a fost aşa.
9. Iar Eu vă spun că, în afară de vina desfrânării, oricine-şi va lăsa femeia şi va lua alta, săvârşeşte adulter; şi cel ce a luat-o pe cea lăsată, adulter săvârşeşte”.
10. Ucenicii I-au zis: „Dacă aşa este starea omului faţă de femeie, atunci nu e de folos să se însoare”.
11. Iar El le-a zis: „Nu toţi pricep acest cuvânt, ci aceia cărora le este dat.
12. Că sunt fameni care s’au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni; şi sunt fameni care s’au făcut ei înşişi fameni de dragul împărăţiei cerurilor. Cine poate înţelege, să înţeleagă”.
13. Atunci I-au adus copii, ca să-Şi pună mâinile pe ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau.
14. Iar Iisus a zis: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”.
15. Şi, punându-Şi mâinile pe ei, a plecat de acolo.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci’ntru smerenie unul să-l socotească pe altul mai de cinste decât pe el însuşi. Nimeni să nu caute doar spre ale sale, ci fiecare şi spre ale altora. (Filipeni 2:3-4)

M-am uitat la aceste cuvinte azi dimineață și imediat m-am gândit: Au!, fiindcă apostolul vorbește unei comunități bisericești în cadrul căreia era, se pare, o tendință de a privi doar spre interesele personale ale fiecăruia. Această mustrare îmi vorbește astăzi mai ales despre comportamentul meu în cadrul Bisericii.

De aceea, vreau să îmi analizez atitudinea generală față de ceilalți din Biserică. Îmi pun cumva întrebarea Ce pot câștiga eu din mersul la biserică? sau mă întreb Ce pot oferi? și vreau să îmi amintesc astăzi de aspectul sacrificial al Sfintei Împărtășanii (de la sacre și facio, a face sfânt), care implică nu doar jertfa de Sine a lui Dumnezeu, ci și jertfa noastră de sine, unul față de altul și față de El, pentru ca și El să ne dea în schimb transfigurare și sfințenie.

Astăzi îmi doresc să nu fiu consumator bisericesc, ci un om care se dăruiește pe sine în armonia Trupului lui Hristos. Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită. (Sfânta Liturghie)