Rugăciunea lui Iisus pentru ucenici
Nu Mă rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de Cel-Rău. Ei nu sunt din lume, aşa cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevăr. Aşa cum Tu M’ai trimis pe Mine în lume, tot astfel i-am trimis Eu pe ei în lume; şi de dragul lor Mă sfinţesc Eu pe Mine Însumi, pentru ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (11, 31-34; 12, 1-6)

31. Că dacă ne-am judeca noi înşine, nu am mai fi judecaţi;
32. dar când ne judecă Domnul, ni se dă o pedeapsă, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.
33. De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
34. Iar dacă cuiva îi este foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Cât despre celelalte, le voi rândui când voi veni.
1. Iar în ceea ce priveşte darurile duhovniceşti, nu vreau, fraţilor, ca voi să fiţi în necunoştinţă.
2. Voi ştiţi că la vremea când eraţi păgâni vă duceaţi la idolii cei necuvântători ca şi cum aţi fi fost nişte apucaţi.
3. De aceea vă fac cunoscut că nimeni grăind în Duhul lui Dumnezeu nu zice: Anatema fie Iisus!, şi nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus!, decât întru Duhul Sfânt.
4. Sunt felurimi de daruri duhovniceşti, dar e Acelaşi Duh;
5. şi sunt felurimi de slujiri, dar e Acelaşi Domn;
6. şi felurimi de lucrări sunt, dar Acelaşi Dumnezeu este Cel care pe toate în toţi le lucrează.

Din Evanghelia după Matei (18, 1-11)

1. În ceasul acela s’au apropiat ucenicii de Iisus, zicându-I: „Cine oare este mai mare întru împărăţia cerurilor?”
2. Şi El, chemând la Sine un copil, l-a pus în mijlocul lor
3. şi le-a zis: „Adevăr vă spun: De nu vă veţi reveni şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
4. Dar cel ce se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare întru împărăţia cerurilor.
5. Şi cel ce va primi un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primeşte.
6. Dar celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia dintr’aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi să-şi atârne de gât o piatră de moară şi să se înece în adâncul mării.
7. Vai lumii, din pricina poticnirilor! Că poticnirile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine poticnirea!
8. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău îţi devine piatră de poticnire, taie-l şi aruncă-l de la tine; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă ciung sau şchiop decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul cel veşnic.
9. Şi dacă ochiul tău îţi devine piatră de poticnire, scoate-l şi aruncă-l de la tine; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă cu un singur ochi decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în gheena focului.
10. Luaţi seama să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici; că vă spun Eu vouă că îngerii lor din ceruri pururea văd faţa Tatălui Meu Care este în ceruri;
11. fiindcă Fiul Omului a venit să-l mântuiască pe cel pierdut.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le-a poruncit Iisus; şi văzându-L, I s’au închinat, iar unii s’au îndoit. Şi apropiindu-Se Iisus, le-a grăit, zicând: „Datu-Mi-s’a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v’am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”. (Matei 28:16-20)

Domnul înviat le poruncește ucenicilor Săi să meargă și să facă la rândul lor ucenici din toate neamurile. Și aceasta trebuie să o facă prin două lucruri: prin botez și, la fel de important, prin învățătură. Ucenicii nu trebuiau doar să boteze, să crească numărul sau procentajul membrilor Bisericii. Nu, ei trebuiau să facă ucenici, noi învățăcei și următori și vestitori ai cuvântului Său, asemenea lor. Hristos descrie aici remarcabila și dificila activitate prin care avea să se construiască Biserica Sa.

Și în acest context, al misiunii dificile a Bisericii, Domnul vorbește despre autoritatea Sa și prezența Sa exclusivă ca în niciun alt loc. Și mi se pare acest lucru foarte îmbucurător. Datu-Mi-s’a toată puterea, spune El, în cer şi pe pământ. Și pe pământ! De aceea, cu autoritatea Mea, nu cu autoritatea voastră, vă trimit să botezați și să învățați.

Și, în final, în poate cel mai îmbucurător pasaj din întreaga Evanghelie, Domnul nostru ne asigură de prezența Sa printre noi, pe pământ, așa cum este și în cer, până la sfârșitul timpului:  Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Astăzi, indiferent ce suișuri și coborâșuri există în viața noastră bisericească, aud această promisiune rostită de Domnul fiecăruia dintre noi și o duc mai departe, ca o întristare dătătoare de bucurie, în inima mea.