Rugăciunea lui Iisus pentru ucenici
Nu Mă rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de Cel-Rău. Ei nu sunt din lume, aşa cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevăr. Aşa cum Tu M’ai trimis pe Mine în lume, tot astfel i-am trimis Eu pe ei în lume; şi de dragul lor Mă sfinţesc Eu pe Mine Însumi, pentru ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (10, 12-22)

12. Prin urmare, cel căruia i se pare că stă’n picioare să ia seama să nu cadă.
13. Ispită nu v’a cuprins decât la măsura omenească. Dar credincios este Dumnezeu, Care nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât vă stă’n putere, ci odată cu ispita vă va aduce şi calea de a ieşi din ea, ca s’o puteţi răbda.
14. De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.
15. Ca unor înţelepţi vă vorbesc; judecaţi voi ce vă spun.
16. Paharul binecuvântării pe care noi îl binecuvântăm, nu este oare împărtăşirea cu Sângele lui Hristos? Pâinea pe care noi o frângem, nu este oare împărtăşirea cu Trupul lui Hristos?
17. De vreme ce este o singură Pâine, noi, cei mulţi, un singur trup suntem, fiindcă toţi dintr’o singură Pâine ne împărtăşim.
18. Priviţi-l pe Israel cel după trup: Cei ce mănâncă jertfele, nu sunt ei oare părtaşi altarului?
19. Ce vreau să spun?: că ceea ce i s’a jertfit idolului este ceva?, sau că idolul este ceva?
20. Nu, ci doar că ceea ce jertfesc păgânii, jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să deveniţi părtaşi ai demonilor.
21. Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul demonilor; nu vă puteţi împărtăşi din masa Domnului şi din masa demonilor.
22. Oare vrem să stârnim gelozia lui Dumnezeu? Suntem noi mai tari decât El?…

Din Evanghelia după Matei (16, 20-24)

20. Atunci le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Hristosul.
21. De atunci a început Iisus să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie omorât şi a treia zi să învie.
22. Şi Petru, luându-L deoparte, a început să-L dojenească, zicându-I: „Fie-Ţi milă de Tine, Doamne!, asta să nu Ţi se întâmple!”
23. Iar El, întorcându-Se, i-a zis lui Petru: „Mergi înapoia Mea, Satano!; piatră de poticnire-Mi eşti, că nu le cugeţi pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor!”
24. Atunci Iisus le-a zis ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc”. Şi ei i-au zis: „Venim şi noi cu tine”. Şi au ieşit şi s’au suit în corabie, dar în noaptea aceea n’au prins nimic. Iar dacă s’a făcut dimineaţă, Iisus a stat pe ţărm, dar ucenicii nu ştiau că este Iisus. Atunci le-a zis Iisus: „Fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns: „Nu”. Iar El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla”. Deci ei au aruncat-o, şi nu mai puteau s’o tragă de mulţimea peştilor. Atunci ucenicul acela pe care-l iubea Iisus i-a zis lui Petru: „Domnul este!” Deci Petru, auzind că Domnul este, şi-a încins haina, că era dezbrăcat, şi s’a aruncat în mare. Şi ceilalţi ucenici au venit cu corabia, că nu erau departe de ţărm, ca la două sute de coţi, trăgând mreaja cu peşti. Deci, când au ieşit la ţărm, au văzut jeratec jos şi peşte pus deasupra, şi pâine. (Ioan 21:3-9)

Petru a evoluat mult de la prima sa întâlnire cu Hristos, petrecută cu trei ani înainte de evenimentul descris mai sus. Atunci când Domnul S-a revelat pe Sine printr-o pescuire minunată, Petru a avut o reacție de teamă: „Ieşi de la mine Doamne, că sunt om păcătos…”. (Luca 5:8) Potrivit modului de gândire de atunci al lui Petru, păcătoșenia sa îi cerea să stea departe de Dumnezeu.

Dar acum, trei ani mai târziu, reacția lui Petru în prezența lui Hristos este foarte diferită: el sare la propriu în apă pentru a-L întâmpina. Și aceasta nu fiindcă Petru este mai puțin conștiet de propria păcătoșenie. Din contră, el tocmai se lepădase de trei ori de Hristos și era, în acest moment, un apostol căzut. Petru este mai conștient ca niciodată că este un om păcătos. Însă nu mai caută să stea departe de Dumnezeu din această cauză, fiindcă după trei ani petrecuți lângă Hristos Petru știe că Domnul este deschis mai ales față de păcătosul care se pocăiește: „Eu n’am venit să-i chem pe cei drepţi”,spune El, „ci pe cei păcătoşi la pocăinţă”. (Luca 5:32) Astfel, Petru aduce la masă smerita cunoaștere de sine în loc să se izoleze prin frică.

Astăzi, când Hristos îmi spune „vino și mănâncă”, vreau să nu ezit sau să mă autoizolez prin frică. Vreau să mă grăbesc, cu smerită cunoaștere de sine, să ajung la masa Lui, fiindcă El într-adevăr a stat și stă la masă cu vameșii și cu păcătoșii.