aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului apostol Pavel (7, 24-35)
24. Fiecare, fraţilor, în starea’n care-a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.
25. Cât despre fecioare, nu am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care-am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.
26. Socotesc dar că, la trebuinţa de-acum, aceasta este bine, că adică bine este pentru fiecare să fie astfel:
27. Eşti legat de femeie?: Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie?: Nu căuta femeie.
28. Dacă totuşi te-ai însurat, n’ai păcătuit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor, şi eu aş vrea să vă cruţ.
29. Şi pe aceasta v’o spun, fraţilor: Că de-acum vremea se scurtează, aşa că şi aceia care au femei să fie ca şi cum n’ar avea;
30. şi cei ce plâng, ca şi cum n’ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s’ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n’ar fi stăpâni;
31. şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s’ar folosi deplin; căci chipul lumii acesteia trece.
32. Dar aş vrea ca voi să fiţi lipsiţi de grijă. Cel neînsurat se îngrijeşte de ale Domnului, cum să-I placă Domnului;
33. dar cel însurat se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă femeii,
34. şi iată-l împărţit. Şi femeia nemăritată, şi fecioara se îngrijeşte de ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; dar cea măritată se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă bărbatului.
35. Şi aceasta spre folosul vostru o spun, nu ca să vă întind un laţ, ci spre buna rânduială şi spre alipirea, fără abatere, de Domnul.
Din Evanghelia după Matei (15, 12-21)
12. Atunci apropiindu-se ucenicii, I-au zis: „Ştii că fariseii, auzind acest cuvânt, s’au scandalizat?”
13. Iar El, răspunzând, a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel ceresc va fi smuls din rădăcină.
14. Lăsaţi-i; sunt călăuze oarbe orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă”.
15. Şi Petru, răspunzând, I-a zis: „Lămureşte-ne parabola aceasta”.
16. Iar El a zis: „Chiar şi voi sunteţi nepricepuţi?
17. Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi iese afară?
18. Dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om.
19. Că din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, hoţii, mărturii mincinoase, defăimări.
20. Acestea sunt cele ce-l spurcă pe om; dar a mânca fără să-şi fi spălat mâinile, asta nu-l spurcă pe om”.
21. Şi ieşind de acolo, Iisus a plecat în părţile Tirului şi ale Sidonului.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. (1 Corinteni 1:18)
Oare când cuvântul crucii devine nebunie pentru mine? Când alunec în resentimente, milă de sine și egocentrism. În aceste stări de spirit, sporirea mea este stânjenită și mă alătur celor ce pier. Aceste stări de spirit sunt închise în sinele omului, punând întrebări greșite, cum ar fi: Cum am fost nedreptățit?; Ce nu au făcut alții pentru mine? Și tot așa, în cerc, pentru că nu-i pot controla pe ceilalți; eu nu-i pot schimba pe ceilalți.
Cuvântul crucii, pe de altă parte, este unul de dăruire de sine și, prin urmare, de sporire, deoarece dăruirea de sine mă scoate din mine. Mă scoate afară, în vulnerabilitatea și în lumina puterii lui Dumnezeu, în care sporesc prin urcușurile și coborâșurile deschiderii smerite.
Astăzi aud și împlinesc cuvântul crucii, punând întrebările corecte: Cum i-am îndreptățit pe alții?; Ce pot face pentru colegii mei astăzi? Astăzi îmbrățișez lucrarea mântuitoare a lui Hristos, îngădui să fiu mântuit, în marea libertate a Domnului Hristos. Deci dar să ieșim la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. (Evrei 13, 13)
0 Comments