aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Romani a Sfântului apostol Pavel (9, 6-19)
6. Dar, negreşit, nu că ar fi căzut din putere cuvântul lui Dumnezeu; că nu toţi cei din Israel sunt Israel,
7. nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam sunt toţi fii, ci numai cei din Isaac – a zis – se vor numi urmaşii tăi.
8. Aceasta’nseamnă: nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci urmaşi sunt socotiţi copiii făgăduinţei;
9. căci al făgăduinţei este cuvântul acesta: La vremea aceasta voi veni şi Sarra va avea un fiu.
10. Dar nu numai atât, ci şi Rebeca, atunci când a zămislit copii de la unul singur, adică de la Isaac, părintele nostru,
11. şi înainte de a fi fost ei născuţi, şi înainte de a fi făcut ei ceva bun sau rău – pentru ca planul lui Dumnezeu cel potrivit alegerii să rămână’n picioare, nu din fapte, ci de la Cel ce cheamă –
12. i s’a zis ei că cel mai mare îi va sluji celui mai mic.
13. Aşa cum este scris: Pe Iacob l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.
14. Ce vom zice dar: nu cumva la Dumnezeu există nedreptate? Doamne fereşte!
15. Căci El îi spune lui Moise: Voi milui pe cel de care-Mi va fi milă şi Mă voi îndura de cel ce-Mi este de’ndurare.
16. Prin urmare, nu este nici de la cel ce vrea, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu Cel ce miluieşte.
17. Căci Scriptura îi zice lui Faraon: Chiar pentru aceasta te-am ridicat, ca’n tine să-Mi arăt puterea şi ca numele Meu să se vestească’n tot pământul.
18. Prin urmare, Dumnezeu miluieşte pe cine vrea El şi împietreşte pe cine vrea El.
19. Atunci, îmi veţi zice: De ce-l mai scoate pe cineva vinovat? Căci vrerii Lui cine-a putut să-i stea’mpotrivă?…
Din Evanghelia după Matei (10, 32-36; 11, 1)
32. Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri;
33. dar de cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, de acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri.
34. Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n’am venit să aduc pace, ci sabie.
35. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei.
36. Şi duşmanii omului sunt casnicii lui.
1. După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo pentru ca să înveţe şi să propovăduiască prin cetăţile lor.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Căci harul lui Dumnezeu li s’a arătat, mântuitor, tuturor oamenilor, învăţându-ne să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti, şi’n veacul de acum să trăim cu stăpânire de sine, cu dreptate şi cucernicie, aşteptând fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce pe Sine S’a dat pentru noi ca să ne răscumpere din toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Sieşi popor ales, râvnitor de fapte bune. (Tit 2:11-14)
Deci harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat deja în venirea marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru în trup. Și totuși încă așteptăm arătarea slavei Sale în întregime, în împlinirea finală, când timpul se va sfârși. Această așteptare pentru ceva mai mult care urmează să se întâmple, această privire ațintită spre învierea tuturor, împreună cu harul lui Dumnezeu care deja s-a arătat, este temelia râvnei noastre, a motivului pentru care suntem râvnitori de fapte bune.
Astăzi păstrez în inima mea acest mic discurs motivațional pe care Sfântul Pavel îl ține lui Tit și – prin Tit – mie. Astăzi sunt atent, cu recunoștință din inimă, la harul lui Dumnezeu, care deja s-a arătat atât de abundent în viața mea, în atâtea situații, relații, evenimente, în suișuri și în coborâșuri, chiar ieri și chiar astăzi, chiar în această dimineață. Astăzi privesc spre viitor, viitorul nostru comun, ca popor ales în Hristos, Care S-a dat pe Sine pentru noi ca să avem înțeles veșnic, nădejde veșnică și sporire veșnică. Orice s-ar fi întâmplat, orice se întâmplă acum și tot ce trebuie să se întâmple astăzi, în El totul mă mișcă înainte, cu ușurință și plin de înțeles. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
0 Comments