Unul din îndemnurile cele mai stăruitoare ale Sfintelor Scripturi pentru credincioșii Domnului este să se roage neîncetat și din toată inima pentru fericirea și libertatea țării lor, căci și fericirea lor depinde de fericirea patriei pământești în care locuiesc ei.

Căutaţi pacea ţării şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, fiindcă’n pacea ei va fi pacea voastră. (Ieremia 29:7)

De aceea trebuie să se roage și pentru conducătorii poporului lor și pentru îndrumătorii lui, care sunt mai-marii țării lor, pentru că și ei vor putea duce o viață pașnică și liniștită, liberă și bucuroasă, o viață evlavioasă și cinstită, numai dacă poporul lor este bine îndrumat și dacă este sănătos condus de către ei.

Aşadar, înainte de toate vă îndemn să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită, întru toată cuvioşia şi bunăcuviinţa. (1 Timotei 2:1-2)

De aceea, Biserica Creștină, încă de la începutul ei, a practicat acest bun obicei de a se ruga de fiecare dată și de a pomeni necurmat în toate rugăciunile și slujbele ei pe conducătorii așezați de voia lui Dumnezeu în fruntea poporului în care se mărturisește credința lui Hristos prin ea.

Fiindcă este limpede că nu există stăpânire decât de la Dumnezeu – sau cu îngăduința Lui, așadar cine se roagă pentru stăpânire se roagă după voia lui Dumnezeu! Iar cine uneltește contra stăpânirii se împotrivește unei rânduieli puse de Dumnezeu.

Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri; că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. Ca atare, cel ce se împotriveşte stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu i se împotriveşte. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor atrage osândă. (Romani 13:1-2)

Tot așa și cu noi, ca unii care trăim în sânul poporului nostru și pe pământul patriei noastre, din toată inima ne iubim țara noastră și ținem cu toată dragostea la poporul nostru în sânul căruia ne-am născut din părinții noștri trupești și din cei duhovnicești. Limba acestui popor este mijlocul prin care Dumnezeu a adus până la înțelegerea noastră Cuvântul Său mântuitor, de aceea ne iubim limba noastră.

Datorită îndrumătorilor acestui popor am căpătat noi lumina cărții și a credinței noastre, fără de care n-am fi putut cunoaște lumina adevărului atât de larg al Evangheliei lui Hristos și nu ne-am fi putut împărtăși din harul dat Bisericii Sale atât de fericit.

De aceea, tot ce este zestre și dar dat de Dumnezeu pământului patriei noastre și poporului nostru ne este drag și prețuit.

Cu toată căldura sufletului nostru iubim neamul din care ne tragem ființa aceasta trupească și cu toată cinstea și hărnicia muncim pentru fericirea și bunăstarea patriei noastre sub cerul căreia lăudăm facerile de bine ale lui Dumnezeu și în pământul căreia vom coborî să odihnim și noi când ne va chema Domnul să mergem lângă spărinții și strămoșii noștri, la moartea noastră – pentru ca să stăm acolo în așteptarea învierii și răsplătirii veșnice.

N-am luat niciodată parte la vreo lucrare străină și vrăjmașă poporului nostru și orânduirii lui de viață pe care el și-a ales-o – și nici nu vom lua. Ci vom osândi totdeauna tot ceea ce îndeamnă la nesupunere, la neascultare și la tulburări în sânul țării noastre, ferindu-ne pe noi și pe alții de tot ce duce la vrăjmășie și la ură între noi și semenii noștri.

Din tot sufletul nostru ne rugăm și ne vom ruga neîncetat pentru conducătorii noștri, ca Dumnezeu să le dea judecățile Sale și felul Lui cel drept, înțelept și sfânt de a judeca în îndrumarea poporului nostru și în tot ce trebuie pedepsit ca rău ori trebuie răsplătit ca bine. În tot ce trebuie împiedicat sau sprijinit, dacă este rău sau dacă este bine.

Atunci când conducătorul poporului are de la Dumnezeu lumina înțelepciunii curate și drepte, atunci tot poporul este bun și pașnic. Atunci când de la capul statului vine îndrumarea cea sănătoasă și bună, atunci de la cel dintâi și până la cel din urmă supus se simt binefacerile dreptății, ale libertății și mulțumirii. Fiindcă atunci fiecare se împărtășește din fericirea poporului său întreg, unul ca toți.

Dar vai de poporul în care lucrurile stau altfel, în care totul este rău, nedrept și necinstit! Vai de conducătorul care nu este sprijinit deplin de rugăciunile supușilor săi sau de îndurările lui Dumnezeu! Și vai de supușii care nu se roagă pentru conducătorii lor sau nu se pot ruga pentru ei! Căci atunci de toți e rău. Atunci viața niciunora nu este sigură, nici fericită. Niciunul nu-i nici prieten, nici frate altuia. Nici dreptatea și nici libertatea lor nu sunt sigure, fiindcă pierzarea îi pândește pe toți.

Frații mei, să nu uităm niciodată în rugăciunile noastre porunca lui Dumnezeu de a ne ruga fierbinte pentru conducătorul nostru și pentru patria noastră! Căci de soarta poporului nostru este legată și soarta noastră, bună sau rea, și de mântuirea lui, răsplata noastră, și tot așa.

(Traian Dorz)