aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Romani a Sfântulșui apostol Pavel (1, 28-32; 2, 1-9)
28. Şi aşa cum ei n’au încercat să-L păstreze pe Dumnezeu în cugetele lor, tot aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor cea fără judecată, să facă ceea ce nu se cade,
29. plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele; bârfitori,
30. pârâtori, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor,
31. nesocotiţi, călcători de cuvânt, lipsiţi de iubire, lipsiţi de milă;
32. care, deşi au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, că adică cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că le fac, dar le şi încuviinţează celor ce le fac.
1. Pentru aceea, o, omule, oricine-ai fi tu, cel care judeci, eşti fără cuvânt de apărare: fiindcă în ceea ce pe altul îl judeci, pe tine însuţi te osândeşti, căci aceleaşi lucruri le faci şi tu, cel care judeci.
2. Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr faţă de cei care fac unele ca acestea.
3. Şi tu, omule, cel care-i judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, crezi oare că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4. Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări?; nu ştii tu că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăinţă?
5. Dar după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a descoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6. Care-i va da fiecăruia după faptele lui:
7. viaţa veşnică celor ce prin stăruinţă’n faptă bună caută mărire, cinste şi nestricăciune,
8. dar urgie şi mânie iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci nedreptăţii i se supun:
9. necaz şi strâmtorare peste tot sufletul omului care face răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului;
Din Evanghelia după Matei (5, 27-32)
27. Aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu te desfrânezi;
28. Eu însă vă spun că oricine se uită la o femeie spre a o pofti s’a şi desfrânat cu ea în inima lui.
29. Iar dacă ochiul tău cel drept îţi devine piatră de poticnir, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă.
30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă îţi devine piatră de poticnire, taie-o şi arunc-o de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă.
31. S’a mai spus: Cel ce-şi va lăsa femeia, să-i dea carte de despărţir.
32. Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa femeia, în afara pricinii de desfrânare, o face să săvârşească adulter; iar cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Domnul S’a împărăţit, întru podoabă S’a îmbrăcat… (Psalmii 92:1)
Acest verset este rostit la Vecernie (slujba de seară), în fiecare Duminică, comemeorând învierea lui Hristos. Prin urmare, în fiecare săptămână, acest verset îmi amintește de două adevăruri descoperite în învierea Sa din mormântul de viață dătător:
- Hristos domnește ca împărat divin-omenesc, peste moarte și întuneric;
- trupul Său omenesc înviat, în care El S-a îmbrăcat, este frumos.
În Hristos, trupul meu omenesc este înzestrat cu o nouă frumusețe și o nouă lumină. Acest lucru este deja evident în scena din Betleem, când El ne apare pentru prima dată îmbrăcat cu veșmântul nostru, împărtășind cu noi vulnerabilitatea noastră la frig, căldură, foame, oboseală și chiar moarte. Iată ce este nou și frumos în mod unic cu privire la Trupul Acestui Prunc: acesta este Trupul unui Împărat. Dar măreția Sa unică, pe care El o va împărtăși cu noi, va fi descoperită doar în biruința Lui finală; în învierea Sa din mormânt, dincolo de zidurile Ierusalimului.
Prin urmare, Domnul meu Iisus Hristos a pășit în vulnerabilitatea mea fizică, înfruntând frigul, căldura, oboseala și chiar moartea, pentru a dărui omenității mele, inclusiv trupului meu omenesc, o nouă lumină și o nouă frumusețe. Astăzi devin părtaș la călătoria Lui dăruitoare de lumină și mă alătur Lui dincolo de ziduri; dincolod e limitele pe care le construiesc, dincolo de teamă, așteptări sau descurajări centrate pe propria mea persoană. Căci Tu ești lumina sufletelor și a trupurilor noastre, o, Hristoase Dumnezeule, așa cum spunem în rugăciunea Evangheliei, și Ție slavă Îți înălțăm, împreună și Tatălui Tău, Cel fără de început, și Duhului Tău, Cel de viață dătător. Amin.
0 Comments