Să cunoaștem, fraților, înțelepciunea cea ascunsă în cuvintele Duhului, cercetând-o după puterea noastră, nu câtă este ea, ci cât putem noi. Cei care-și fac viața pe mare coboară în adâncurile ei și aduc celor de pe uscat pietre de mare preț; și eu, cercetând noianul Dumnezeieștilor Scripturi, m-am coborât, pe cât am putut, în adâncul înțelepciunii celei duhovnicești, ca să vă aduc comoară bună, care împodobește mai bine sufletele decât împodobesc coroanele cele bătute cu pietre scumpe capetele împăraților. Frumusețea coroanelor împărătești se potrivește numai vieții de aici, dar cel care-și încununează sufletul prin cuvintele Duhului își petrece timpul de acum în toată siguranța, iar, după sfârșitul vieții, se apropie cu îndrăznire, plin de virtute și lipsit de orice păcat, de scaunul de judecată al lui Hristos. Ce comoară v-am adus, așadar, din adâncul Scripturilor? Asta nu înseamnă că am atins adâncul înțelepciunii, ci că m-am coborât atât cât am putut!
(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la săracul Lazăr…, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)
0 Comments