aşa grăieşte Domnul:
Din Faptele Sfinților Apostoli (25, 13-19)
13. Şi după ce au trecut câteva zile, regele Agrippa şi Berenice au sosit la Cezareea ca să-l salute pe Festus.
14. Şi rămânând acolo mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre Pavel, zicând: „Este aici un bărbat pe care Felix l-a lăsat închis,
15. asupra căruia, când am fost eu în Ierusalim, arhiereii şi bătrânii Iudeilor mi s’au rostit cerându-i osândirea.
16. Eu le-am răspuns că Romanii nu au obiceiul să-l dea pe vreun om plocon, înainte ca învinuitul să-i aibă de faţă pe pârâşii săi şi să aibă putinţa să se apere de învinuire.
17. Deci, după ce s’au adunat ei, şi nefăcând eu nici o amânare, am stat pe scaunul de judecată şi am poruncit să fie adus bărbatul.
18. Dar când pârâşii s’au ridicat, nu au adus împotrivă-i nici o vină din cele pe care le bănuiam eu,
19. ci aveau cu ei nişte întrebări privitoare la propria lor religie şi la un oarecare Iisus, mort, despre care Pavel zice că e viu.
Din Evanghelia după Ioan (16, 23-33)
23. Şi în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da.
24. Până acum nimic n’aţi cerut în numele Meu; cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25. Pe acestea vi le-am grăit în pilde. Va veni ceasul când nu vă voi mai grăi în pilde, ci deschis vă voi vesti despre Tatăl.
26. În ziua aceea veţi cere în numele Meu; şi nu vă zic că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi,
27. de vreme ce Însuşi Tatăl vă iubeşte, pentru că voi M’aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că Eu de la Dumnezeu am ieşit.
28. Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl”.
29. Zis-au ucenicii Săi: „Iată că acum grăieşti lămurit şi nu spui nici o pildă;
30. acum ştim că Tu pe toate le ştii şi nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că de la Dumnezeu ai ieşit”.
31. Iisus le-a răspuns: „Credeţi acum?
32. Iată, vine ceasul – şi a şi venit – ca voi să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.
33. Pe acestea vi le-am grăit, pentru ca’ntru Mine pace să aveţi. În lume necaz veţi avea; dar îndrăzniţi!: Eu am biruit lumea!”
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Şi când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!” Şi şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare la sorţi. (Luca 23:33-34)
Aici, de pe crucea Lui, Domnul îmi demonstrează forma supremă a dăruirii în sine: în ciuda suferințelor Sale covârșitoare, El Își exprimă îngrijorarea față de ceilalți, rugându-Se pentru ei. Pentru Hristos, acest moment istoric, când este atârnat pe cruce pentru viața lumii, nu se referă la El. În rugăciune, El rămâne în Spiritul părtășiei omenești-divine, atrăgând Tatălui în preocupare iubitoare Ființele sale conjugale.
Cât despre dificultățile sau provocările cu care mă confrunt azi, fie că este vorba despre durere, boală, conflict, dezamăgire, nesiguranță financiară, neînțelegere sau lipsă de înțelegere, indiferență, permiteți-mi să iau timp pentru a vedea dincolo de preocupările mele și pentru a mă ruga pentru alții. Este o formă liniștită de dăruire de sine, care mă ajută să mă mut de la egoism, învățându-mă să-L pun pe Dumnezeu și voința Lui în centrul relației mele cu ceilalți.
Așa că astăzi permiteți-mi să contribui cu un pic de rugăciune pentru alții, plasându-i pe ei și pe mine în mâinile lui Dumnezeu.
0 Comments