Rugăciunea dinainte de Evanghelie
Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea neînserată a cunoștinței dumnezeirii Tale și deschide ochii cugetului nostru spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi și frică de fericitele Tale porunci, ca poftele trupești cu totul călcându-le, viața duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetându-le și făcându-le. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Faptele Sfinților Apostoli (12, 25; 13, 1-12)

25. Iar Barnaba şi Saul, după ce şi-au îndeplinit slujba, s’au întors de la Ierusalim la Antiohia, luându-l cu ei şi pe Ioan, cel numit Marcu.
1. Şi erau în Biserica din Antiohia profeţi şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cireneul, Manain, cel care fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul.
2. Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Osebiţi-Mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat”.
3. Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.
4. Astfel că ei, trimişi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5. Şi ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Şi-l aveau şi pe Ioan ca slujitor.
6. Şi străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, profet mincinos, al cărui nume era Bariisus,
7. care era împreună cu proconsulul Sergius Paulus, bărbat înţelept. Acesta, chemându-i la sine pe Barnaba şi pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu.
8. Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, căutând să-l întoarcă pe proconsul de la credinţă.
9. Dar Saul – care se numeşte şi Pavel –, plin fiind de Duh Sfânt, s’a uitat ţintă la el
10. şi a zis: „O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al diavolului, vrăjmaş a toată dreptatea, n’ai să încetezi a strâmba căile Domnului cele drepte?
11. Şi acum, iată mâna Domnului este asupră-ţi şi vei fi orb şi soarele nu-l vei mai vedea până la o vreme!” Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric; şi dibuind împrejur, căuta pe cineva să-l ducă de mână.
12. Atunci proconsulul, văzând ce se făcuse, a crezut, foarte mirat de învăţătura Domnului.

Din Evanghelia după Ioan (8, 51-59)

51. Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea”.
52. Iudeii I-au zis: „Acum ştim că ai demon. Avraam a murit, tot aşa şi profeţii; şi tu zici: De va păzi cineva cuvântul meu, în veac nu va gusta moartea.
53. Nu cumva eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi profeţii. Drept cine te iei tu?”
54. Iisus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu e Cel ce Mă slăveşte, despre Care voi ziceţi că e Dumnezeul vostru.
55. Şi voi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dac’aş zice că nu-L ştiu, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Dar Eu Îl ştiu şi-I păzesc cuvântul.
56. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s’a bucurat”.
57. Deci au zis Iudeii către El: „Încă nu ai cincizeci de ani, şi L-ai văzut pe Avraam?…”.
58. Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt!”
59. Atunci ei au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S’a ferit şi, trecând prin mijlocul lor, a ieşit din templu şi S’a dus.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Şi mulţi Samarineni din cetatea aceea au crezut în El pe temeiul cuvântului femeii care mărturisea: „Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut”. Deci, când au venit la El, Samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi mult mai mulţi au crezut pe temeiul cuvântului Său, iar femeii îi ziceau: „Credem nu numai pe temeiul cuvântului tău; noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii”. (Ioan 4:39-42)

Două momente surprinzătoare aici: în primul rând, mulți samariteni cred din cauza mărturiei unei femei. Și nu a oricărei femei, ci a uneia care avusese deja cinci bărbați și trăia acum cu un al șaselea, care nici măcar nu era soțul ei. Cu toate acestea, ea avea în mod evident o autoritate considerabilă, mărturia ei fiind crezută în comunitatea ei. Prin urmare, Domnul nostru a știut ce face atunci când a ales-o ca mesager al Lui. În al doilea rând, Iisus alege să rămână două zile întregi cu samaritenii eretici, cu care evreii nu ar fi trebuit să intre în contact. Domnul nostru taie prin chestiuni importante – dar secundare pentru mântuire -, legate  de tradiție și de proprietate, pentru a aduce lumina Sa mai multor oameni, pentru ca ei să știe că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.

Cât de diferite sunt alegerile Sale de cele ale noastre, cei din ziua de astăzi, în ceea ce privește evanghelizarea și misiunea Bisericii… Ne împiedicăm de aceste probleme secundare. Dezbatem cu hotărâre tradiționalitatea participării femeilor la chestiuni bisericești, statutul ereticilor și folosirea cuvântului biserică, permițând în același timp ca unitatea Bisericii să se destrame. Împiedicăm ca vocea unificată a Bisericii, mărturia unificată despre El, să fie auzită în această lume, în timp ce ne certăm în privința tradițiilor noastre. Astăzi mă rog ca Domnul meu să mă ajute să trec peste problemele secundare și să mă concentrez pe cele principale, așa cum a făcut El în cele două zile însorite petrecute în Samaria.