Rugăciunea dinainte de Evanghelie
Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea neînserată a cunoștinței dumnezeirii Tale și deschide ochii cugetului nostru spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi și frică de fericitele Tale porunci, ca poftele trupești cu totul călcându-le, viața duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetându-le și făcându-le. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Faptele Sfinților Apostoli (12, 1-11)

1. Şi în vremea aceea regele Irod şi-a întins mâna să le facă rău unora din Biserică.
2. Şi l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan.
3. Şi văzând că e pe placul Iudeilor, a adăugat şi prinderea lui Petru – şi erau zilele Azimelor –
4. pe carele şi prinzându-l, l-a aruncat în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi ca să-l păzească, vrând ca după Paşti să-l scoată în faţa poporului.
5. Aşadar, Petru era păzit în temniţă; iar de către Biserică se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el.
6. Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar în faţa uşii paznicii păzeau temniţa.
7. Şi iată, un înger al Domnului a venit, iar în încăpere a strălucit lumină. Şi lovindu-l pe Petru în coastă, îngerul l-a trezit, zicând: „Scoală-te repede!” Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.
8. Şi i-a zis îngerul: „Încinge-te şi încalţă-ţi sandalele!” Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: „Îmbracă-ţi haina şi urmează-mă!”
9. Şi ieşind, mergea după înger; şi nu ştia că adevărat este ceea ce s’a făcut de către înger, ci i se părea că vede vedenie.
10. Şi trecând ei de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta de fier care duce în cetate; şi ea li s’a deschis singură. Şi ieşind, au trecut într’o uliţă, şi deodată îngerul s’a îndepărtat de la el.
11. Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: „Acum cu adevărat ştiu că Domnul l-a trimis pe îngerul Său şi m’a scăpat din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul Iudeilor”.

Din Evanghelia după Ioan (8, 31-42)

31. Deci zicea Iisus către Iudeii care crezuseră în El: „Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenici ai Mei.
32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”.
33. Ei însă I-au răspuns: „Noi suntem urmaşi ai lui Avraam şi nimănui niciodată n’am fost robi. Cum de zici Tu: Veţi fi liberi?”
34. Iisus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob.
35. Iar robul nu rămâne’n casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci.
36. Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veţi fi.
37. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă ucideţi, pentru că’ntru voi cuvântul Meu nu-şi află loc.
38. Eu grăiesc ce-am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ce-aţi auzit de la tatăl vostru”.
39. Ei au răspuns, zicându-I: „Tatăl nostru este Avraam”. Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi fiii lui Avraam, faptele lui Avraam le-aţi face.
40. Dar voi căutaţi acum să Mă ucideţi, pe Mine, Omul care v’am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. Avraam n’a făcut aceasta.
41. Voi faceţi faptele tatălui vostru”. Zis-au Lui: „Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu”.
42. Zisu-le-a Iisus: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M’aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M’a trimis.

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Deci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că omul acesta este păcătos”. A răspuns deci acela: „Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că am fost orb şi acum văd”. Deci i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” Le-a răspuns: „Acum v’am spus şi n’aţi auzit? De ce vreţi să mă mai auziţi o dată? Nu cumva vreţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?” Şi l-au ocărât şi i-au zis: „Tù eşti ucenic al aceluia, dar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu lui Moise i-a vorbit, dar pe acesta nu-l ştim de unde este”. (Ioan 9:24-29)

Iisus a făcut ceva cu totul nou, ceva nemaiauzit. Din veac, observă omul vindecat, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. De aceea fariseii refuză să-L recunoască pe Hristos și vindecarea pe care El a săvârșit-o: Hristos, Dumnezeu, li Se dezvăluie în noi modalități, provocând astfel ceea ce ei cred că ar cunoaște. Ei cred că Îl  cunosc. Iar această cunoaștere imaginară îi face orbi la surprizele lui Dumnezeu. De asemenea, ea Îl înlocuiește efectiv pe Dumnezeu în lumea lor, determinându-i să devină judecători ai Lui: Noi știm, spun ei cu certitudine, că Omul Acesta este păcătos.

Astăzi sunt conștient că există o astfel de certitudine care mă poate face orb la surprizele lui Dumnezeu. Eu sunt născut orb, cu o orbire spirituală care are nevoie de lumina și de vederea Lui. Lăsat în propria mea voie și judecată, sunt incapabil de schimbare; sunt incapabil să-L urmez pe Cel care mă cheamă la o schimbare mereu nouă, spunând: Metanoeite (Pocăiți-vă!). Astăzi mă las luminat și călăuzit de El, indiferent de situația în care mă aflu, indiferent de responsabilitățile și oamenii pe care El mi-i trimite în cale.